... poc, poc, poc, în cap cu pumnu' !
În România a apărut un nou tip de dependență: dependența de jocuri de noroc! Această titulatură, este oarecum falsă, pentru că un om normal poate înțelege că au apărut dependenții de table, ori de tabinet, dar lucrurile stau diferit: s-a născut dependența de jocuri de casino și în special de „păcănele”, adică de jocuri mecanice!
Ca să știm că vorbim despre același lucru, să explicăm pe scurt despre ce este vorba: jocul mecanic, un joc simplu ca toate jocurile de casino, a încetat de mult să mai fie mecanic, devenind electronic.
Denumirea lor în limba engleză (în fapt ... „americană” - pentru că acolo le este patria) este slot machines, adică mașini cu fantă (cu crăpătură, cu deschizătură, etc), făcând referire la spațiul prin care se introduc bancnotele sau monedele ori fisele pentru joc. Între timp, după cum spuneam, „jucăriile” astea nu mai au nevoie de bani fizici, citesc cardurile și-și iau singure banii de acolo, pot afișa pe o singură mașinărie mai multe jocuri din care clientul poate să-și aleagă, sunt din ce în ce mai lucioase, mai pline de becuri, iar design-ul se bazează de foarte multe ori pe desene reprezentând pe cât posibil personaje feminine cât mai goale, „țâțoase” și (pentru mințile infantile) apetisante. Luați aminte: mașinuțele pot fi reglate cât să oprească din sumele jucate și cât să returneze sub formă de câștig și, de asemenea, pot fi legate să lucreze în rețea astfel încât să acorde câștiguri tip Jack Pot, adică un fel de mare premiu la nivelul unei rețele mult mai întinse decât cele câteva mașinuțe aflate într-un singur spațiu.
Puteți crede că nici un om cu scaun la cap nu ar fi tentat de asemenea prostii, dar ... dar pentru a juca la loterie îți trebuie încredere în organizatori (și asta cam lipsește!) plus că sunt doar două extrageri săptămânal, ca să joci într-un casino trebuie să te lași înregistrat (acte, fotografie, etc) și îți trebuie ceva mai mulți bani, iar o partidă de table cu vecinul nu-ți poate aduce decât niște bere sau vin de țară și eventual câțiva lei! La păcănele însă, nu te întreabă nimeni de sănătate, nu-ți stinge nimeni țigara, nu te roagă nimeni să nu înjuri, etc, etc.
Iar când mașinuțele se găsesc în spațiile COMPANIEI NAȚIONALE LOTERIA ROMÂNĂ, pot juca chiar și minorii fără să-i întrebe cineva de sănătate!
Bun, până aici, tehnic vorbind, lucrurile sunt clare: clar nu-mi este de ce statul lasă acest domeniu de capul lui! Este cel puțin ciudat din ce cauză nu există nici un fel de control și de ce libertatea este deplină!
În toate sălile unde se joacă la „păcănele” se găsesc mașinuțe setate cum vrea patronul, mașinuțe care rețin și peste 90% din sumele jucate; impozite nu se plătesc; control nu există! Dacă într-un casino, serviciul de supraveghere are OBLIGAȚIA să înregistreze întreaga activitate din spațiile de joc, din casierii, din baruri și restaurante și să păstreze aceste înregistrări timp de 30 de zile la dispoziția autorităților statului, în sălile cu păcănele cum o fi oare? Vă spun eu cum este: nu există decât un control superficial, exercitat de fațadă, nu se ține contabilitatea și nici nu se plătesc taxe și impozite: în asemenea condiții, când nici măcar nu știi cine și unde joacă, este ușor de aruncat întreaga responsabilitate pe umerii celui devenit dependent! Oare organizatorul de jocuri să nu aibă nici o răspundere? Nu, nu are, pentru că legea română este laxă, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc se dovedește o altă sinecură îndopată până la refuz cu to'arăși foști la finanțe, to'arăși incapabili să deosebească o fisă de ruletă de o monedă de 50 de bani sau de un breloc! Este de altfel și motivul pentru care statul român face tot posibilul să omoare găina cu ouă de aur a casinourilor: oamenii puși să supravegheze și să controleze acest domeniu, NU ȘTIU NIMIC DESPRE JOCURI care nu sunt tabinet sau șeptică! Sunt puși să se ocupe de jocuri, dar la fel de bine pot fi trimiși la NASA: înțeleg același lucru, adică nimic!
Să fim bine înțeleși, nu este suficient să știi jocurile, nu este suficient să știi cum se desfășoară activitatea, nu este suficient să stai câteva zile sau nopți într-o sală de jocuri! Nici gând, îți trebuie experiență în acest domeniu sensibil, îți trebuie chemare: cunosc personal persoane care lucrează de aproape 25 de ani în casino și care, cu toată experiența de care dispun, în loc să ajute afacerea pe care au ajuns să o conducă, o duc de râpă!
De ce?
Tocmai pentru că nu sesizează diferența dintre experiența de maistru și cea de manager!
Același lucru se petrece și cu organele de control, dar și cu cei ce fac propuneri legislative în domeniu: ei cred că înțeleg fenomenul, dar sunt mai puțin pregătiți decât un manager prost de casino! Din această cauză, taxele au crescut amețitor, cererile sunt deja absurde și, în loc să lași organizatorii să se dezvolte, îi obligi să închidă sau să fure! Cei mai mulți, aleg bineînțeles să fure! Iar atunci când ei fură, controlul statului asupra domeniului scade alarmant de mult!
În concluzie, dependența se poate combate printr-un control mai bun al locurilor unde se joacă (orice fel de joc) și prin înregistrarea jucătorilor: asta este treaba statului, stat care ar trebui să-și schimbe modul în care privește acest domeniu minunat de bănos (statul crede că un personaj ca Sorin Constantinescu reprezintă părerea organizatorilor de jocuri de noroc, dar nu este nici pe departe adevărat)!
Apoi, controlul fiecărei săli în parte va duce la depistarea precoce a cazurilor de dependență.
În final, urmărirea și controlul real al activității oricărei forme de joc de noroc va duce la creșterea spectaculoasă a incasărilor statului.
Este atât de simplu ... cu condiția să lași să se ocupe oameni care se pricep, nu din cei/cele care îngroapă afaceri pe care le conduc doar cu orgoliu și fără minte sau persoane numite politic!
Ω
Dacă autoritățile române cred că le este imposibil, atunci pot angaja o firmă specializată în asemenea afaceri (Elveția a făcut-o și merge domeniul de zbârnâie!) mulțumindu-se cu încasarea unui procent - substanțial - din încasări!
Ar crește veniturile la buget, ar scădea evaziunea și plata salariilor (total sau parțial) din mână, ar fi controlați jucătorii și refuzați cei cu manifestări ... necorespunzătoare! Dar, ar avea și un defect: oare străinii ăștia, ar accepta printre ei, în conducerea afacerii, românii noștri impotenți sau numiți politic?
Dacă nu se ia o hotărâre și lucrurile rămân ca până acum, vom continua să vedem reportaje cu nenorociți dependenți de jocuri și oameni ce-și vor da repetat „... în cap cu pumnu'!
În România a apărut un nou tip de dependență: dependența de jocuri de noroc! Această titulatură, este oarecum falsă, pentru că un om normal poate înțelege că au apărut dependenții de table, ori de tabinet, dar lucrurile stau diferit: s-a născut dependența de jocuri de casino și în special de „păcănele”, adică de jocuri mecanice!
Ca să știm că vorbim despre același lucru, să explicăm pe scurt despre ce este vorba: jocul mecanic, un joc simplu ca toate jocurile de casino, a încetat de mult să mai fie mecanic, devenind electronic.
Denumirea lor în limba engleză (în fapt ... „americană” - pentru că acolo le este patria) este slot machines, adică mașini cu fantă (cu crăpătură, cu deschizătură, etc), făcând referire la spațiul prin care se introduc bancnotele sau monedele ori fisele pentru joc. Între timp, după cum spuneam, „jucăriile” astea nu mai au nevoie de bani fizici, citesc cardurile și-și iau singure banii de acolo, pot afișa pe o singură mașinărie mai multe jocuri din care clientul poate să-și aleagă, sunt din ce în ce mai lucioase, mai pline de becuri, iar design-ul se bazează de foarte multe ori pe desene reprezentând pe cât posibil personaje feminine cât mai goale, „țâțoase” și (pentru mințile infantile) apetisante. Luați aminte: mașinuțele pot fi reglate cât să oprească din sumele jucate și cât să returneze sub formă de câștig și, de asemenea, pot fi legate să lucreze în rețea astfel încât să acorde câștiguri tip Jack Pot, adică un fel de mare premiu la nivelul unei rețele mult mai întinse decât cele câteva mașinuțe aflate într-un singur spațiu.
Puteți crede că nici un om cu scaun la cap nu ar fi tentat de asemenea prostii, dar ... dar pentru a juca la loterie îți trebuie încredere în organizatori (și asta cam lipsește!) plus că sunt doar două extrageri săptămânal, ca să joci într-un casino trebuie să te lași înregistrat (acte, fotografie, etc) și îți trebuie ceva mai mulți bani, iar o partidă de table cu vecinul nu-ți poate aduce decât niște bere sau vin de țară și eventual câțiva lei! La păcănele însă, nu te întreabă nimeni de sănătate, nu-ți stinge nimeni țigara, nu te roagă nimeni să nu înjuri, etc, etc.
Iar când mașinuțele se găsesc în spațiile COMPANIEI NAȚIONALE LOTERIA ROMÂNĂ, pot juca chiar și minorii fără să-i întrebe cineva de sănătate!
Bun, până aici, tehnic vorbind, lucrurile sunt clare: clar nu-mi este de ce statul lasă acest domeniu de capul lui! Este cel puțin ciudat din ce cauză nu există nici un fel de control și de ce libertatea este deplină!
În toate sălile unde se joacă la „păcănele” se găsesc mașinuțe setate cum vrea patronul, mașinuțe care rețin și peste 90% din sumele jucate; impozite nu se plătesc; control nu există! Dacă într-un casino, serviciul de supraveghere are OBLIGAȚIA să înregistreze întreaga activitate din spațiile de joc, din casierii, din baruri și restaurante și să păstreze aceste înregistrări timp de 30 de zile la dispoziția autorităților statului, în sălile cu păcănele cum o fi oare? Vă spun eu cum este: nu există decât un control superficial, exercitat de fațadă, nu se ține contabilitatea și nici nu se plătesc taxe și impozite: în asemenea condiții, când nici măcar nu știi cine și unde joacă, este ușor de aruncat întreaga responsabilitate pe umerii celui devenit dependent! Oare organizatorul de jocuri să nu aibă nici o răspundere? Nu, nu are, pentru că legea română este laxă, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc se dovedește o altă sinecură îndopată până la refuz cu to'arăși foști la finanțe, to'arăși incapabili să deosebească o fisă de ruletă de o monedă de 50 de bani sau de un breloc! Este de altfel și motivul pentru care statul român face tot posibilul să omoare găina cu ouă de aur a casinourilor: oamenii puși să supravegheze și să controleze acest domeniu, NU ȘTIU NIMIC DESPRE JOCURI care nu sunt tabinet sau șeptică! Sunt puși să se ocupe de jocuri, dar la fel de bine pot fi trimiși la NASA: înțeleg același lucru, adică nimic!
Să fim bine înțeleși, nu este suficient să știi jocurile, nu este suficient să știi cum se desfășoară activitatea, nu este suficient să stai câteva zile sau nopți într-o sală de jocuri! Nici gând, îți trebuie experiență în acest domeniu sensibil, îți trebuie chemare: cunosc personal persoane care lucrează de aproape 25 de ani în casino și care, cu toată experiența de care dispun, în loc să ajute afacerea pe care au ajuns să o conducă, o duc de râpă!
De ce?
Tocmai pentru că nu sesizează diferența dintre experiența de maistru și cea de manager!
Același lucru se petrece și cu organele de control, dar și cu cei ce fac propuneri legislative în domeniu: ei cred că înțeleg fenomenul, dar sunt mai puțin pregătiți decât un manager prost de casino! Din această cauză, taxele au crescut amețitor, cererile sunt deja absurde și, în loc să lași organizatorii să se dezvolte, îi obligi să închidă sau să fure! Cei mai mulți, aleg bineînțeles să fure! Iar atunci când ei fură, controlul statului asupra domeniului scade alarmant de mult!
În concluzie, dependența se poate combate printr-un control mai bun al locurilor unde se joacă (orice fel de joc) și prin înregistrarea jucătorilor: asta este treaba statului, stat care ar trebui să-și schimbe modul în care privește acest domeniu minunat de bănos (statul crede că un personaj ca Sorin Constantinescu reprezintă părerea organizatorilor de jocuri de noroc, dar nu este nici pe departe adevărat)!
Apoi, controlul fiecărei săli în parte va duce la depistarea precoce a cazurilor de dependență.
În final, urmărirea și controlul real al activității oricărei forme de joc de noroc va duce la creșterea spectaculoasă a incasărilor statului.
Este atât de simplu ... cu condiția să lași să se ocupe oameni care se pricep, nu din cei/cele care îngroapă afaceri pe care le conduc doar cu orgoliu și fără minte sau persoane numite politic!
Ω
Dacă autoritățile române cred că le este imposibil, atunci pot angaja o firmă specializată în asemenea afaceri (Elveția a făcut-o și merge domeniul de zbârnâie!) mulțumindu-se cu încasarea unui procent - substanțial - din încasări!
Ar crește veniturile la buget, ar scădea evaziunea și plata salariilor (total sau parțial) din mână, ar fi controlați jucătorii și refuzați cei cu manifestări ... necorespunzătoare! Dar, ar avea și un defect: oare străinii ăștia, ar accepta printre ei, în conducerea afacerii, românii noștri impotenți sau numiți politic?
Dacă nu se ia o hotărâre și lucrurile rămân ca până acum, vom continua să vedem reportaje cu nenorociți dependenți de jocuri și oameni ce-și vor da repetat „... în cap cu pumnu'!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu