Despre un altfel de viitor (AUDIO)

   Ați auzit de Isaac Asimov? 
   Dar de Arthur C Clark?
   Dar de Gene Roddenberry?
   De Ray Bradbury?
   Dar de Stanislaw Lem?
   De Frank Herbert?
   De Philip K Dick?
   De Orwell, de Wells, de Orson Scott Card, de Arkadi și Boris Strugațki?
   Sau de Pierre Boulle?
   Cu siguranță, răspunsul este DA!
   Am auzit de-a lungul timpului de toți aceștia chiar dacă nu suntem pasionați și consumatori de science-fiction.
   Dar de COMPUTERELE CUANTICE ați auzit? Adică, vă întreb dacă ați auzit de un calculator care în câteva secunde poate face exact ceea ce ar face un calculator clasic (și nu vorbim despre ce avem noi prin casă, da?) în, țineți-vă bine ... 10.000 de ani, adică are o viteză de calcul de circa 100.000.000 (UNA SUTĂ MILIOANE) de ori mai mare!
   Pare imposibil, nu-i așa?
   Totuși, Google, folosind qubiți și fenomenul de superpoziție (noi, oamenii normali, nu prea înțelegem chestiile astea) se laudă că ar fi reușit!

   Explicația barbară și rudimentară a vitezei acesteia uluitoare este aceea că un computer (PC, telefon, tabletă, etc) calculează matematic folosind unități de informație numite biți, unități care se pot găsi într-una dintre cele două stări: 0 (fals) și 1 (adevărat). Opt biți formează un octet (byte) și așa mai departe (mega, giga, tera etc). Funcție de 0 sau 1, calculatorul lucrează prin intermediul unor tranzistori care sunt de fapt niște întrerupătoare care transmit sau nu un semnal electric, tranzistori organizați în „porți logice” („și”, „dacă”, „nu”, „da”) - mai multe asemenea porți formează module, mai multe module formează un procesor.

   În schimb:

„ ... calculatoarele cuantice operează în baza biților cuantici, denumiți și qubiți. Aceștia, spre deosebire de biții clasici, se pot găsi în toate stările clasice și combinațiile sale (0-1 și 0+1), în același timp. Simultaneitatea stărilor este posibilă datorită fenomenului de superpoziție.” (jurnaluldeafaceri.ro)

   IBM însă, care lucrează la rezolvarea aceleiași probleme, spune că se îndoiește de realitatea afirmațiilor Google: vom vedea!

   Problema mea este că science-fiction-ul devine dintr-o dată realitate! Că ceea ce au descris marii autori mai sus enumerați este posibil să devină normalitate în decursul vieții noastre! Că dacă Gene Roddenberry vorbea despre „găuri de vierme” ele chiar există și mâine ne putem întâlni pe stradă cu klingonieni! Că „Men in black”, oricât de nostim pare la o primă și superficială vedere, poate avea un sâmbure de adevăr care să ne pregătească pentru ceea ce va să vie!

   Ω

   Să fie posibil un asemenea salt?
   Nu-mi permit să spun nu, pentru că acum doar câțiva ani și 5G-ul părea o utopie și mașinile de spălat inteligente sau frigiderele care te trag de mânecă să cumperi lapte la fel!
   Nu îndrăznesc să pun pariu că peste câțiva ani nu se va juca Solitaire pe un calculator cuantic, pentru că simt că aș pierde! 
   Așadar, să-mi sau să ne fie frică de acest viitor prevestit deja de Google? Să ne temem de ce poate aduce el nou, nemaivăzut și de neimaginat?
   Nu știu ... străbunicii noștri s-or fi temut de viitor citindu-l pe Jules Verne?