Entr`acte: „La mahala” (AUDIO)

   În ultima vreme, nu mai vedem, nu mai simțim, nu mai trăim fără luptă politică: parcă ne-am întors în anii `90, atunci când ne apucau orele mici ale dimineții cu ochii în televizoarele alb negru devorând dezbateri politice pe care, ca să fim sinceri nu le înțelegeam nu numai noi ci, de multe ori, chiar și participanții „din studio”!

   Și pentru că vremurile acelea au trecut, fac și eu o pauză și vă povestesc despre o cârciumioară bucureșteană fără mari pretenții, ceva ce amintește în mare măsură de defunctele grădini de vară ale Bucureștiului de altă dată: 

LA MAHALA! 

   În epoca internetului nu trebuie să vă dau adresa dar, dacă veți fi atenți, o să observați că există și stația de tramvai cu acest nume chiar la intrare!

   Ei bine, de ce vă recomand acest loc: mâncarea este bună (mititeii sunt formidabili), berea obișnuită are un preț obișnuit, muzica - toată românească și nu mai tânără de vreo 40 de ani - nu urlă și sună chiar bine așa cum este plină de șlagăre de altă dată, serviciul este peste medie deși ar fi loc de mai bine! Și, să nu uit: nu hrăniți pisicile!

NU HRĂNIȚI PISICILE!

   Într-adevăr, prin restaurant își fac veacul cel puțin trei mâțe (printre ele și un motan negru, plictisit și frumos) pe care ești rugat „să nu le hrănești! Este drept că nu par a avea nevoie, dar spiritul felin care nu ține cont de dimensiune sau de burta plină tot le mai îndeamnă să tragă pe la mese câte o ocheadă ... poate le pică ceva!

   Ω

   Este un loc bun și liniștit de stat de vorbă cu cei dragi și apropiați, rude sau prieteni, un loc fără pretenții, un loc așa cum mi-aș dori să existe mai multe!

   Cel puțin așa gândește un om ... de pe stradă ...