N-am auzit ...

   Mai mulți „antreprenori” – un termen nou însemnând același lucru cu denumirile mai vechi și ieșite din modă – mai mulți antreprenori așadar, se plâng că statul îi lasă de izbeliște și că se va alege praful de afacerile lor: se plâng și îi cred că așa este! Ei cer statului, adică nouă tuturor, un gest de solidaritate, un gest care să-i salveze atât pe ei cât și pe angajații lor: eu unul, îi înțeleg!

   În special cei din domeniul baruri/restaurante sunt într-o situație dificilă, urmați îndeaproape de hotelieri și în scurtă vreme de cei din industria spectacolului.

   Pare a fi de rău și-mi pare rău!

   Dar ... nu am auzit până acum, nu spun că nu sunt, dar nu am auzit eu, de nici unul dintre patronii din domeniile mai sus pomenite să dea de la ei zece porții de mâncare unui spital sau să hrănească din buzunarul lor cinci bătrâni blocați în case de vârstă și boală, nu am auzit să doneze ceva cuiva! Singurii de care am auzit să fi făcut ceva sunt moldoveanul cu metrul de autostradă care a fost și de data asta deștept și mult hulitul Gigi Becali! Primul, pe nume Mandachi, posesor de hotel, a înțeles că în următoarea perioadă nu va avea clienți și și-a pus spațiul de cazare la dispoziția autorităților pentru cazarea izolaților pe motiv de covid iar al doilea, spre surpriza noastră, a renunțat la o parte din profit și, în loc să trimită oamenii acasă așteptând 75% din salariu pomană de la stat i-a pus, unde s-a putut, să facă măști, halate și alte lucruri utile în vremurile astea, bașca oarece donații în bani! Jos pălăria, toată admirația pentru ei și cei câțiva asemenea lor de care poate nu am auzit!

   În rest?

   Pentru cei care își arată solidaritatea cerând?

   Pentru cei care se plâng că nu au rezerve și trăiesc din rulaj, când milioane de oameni din țara asta trăiesc din rulaj, adică de la o leafă la alta?

   Pentru patronii bogați de afaceri sărace?

   Pentru patronii de restaurante care au angajați cu contract de două ore pe zi dar care lucrează douăsprezece?

   Pentru bieții patroni cu datorii către salariați și mașini de sute de mii de €?

   Pentru toți aceștia, trebuie să manifestăm solidaritate?

   Dacă nu ... nu!

   Dacă da, în ce proporție?

   Este evident că statul român nu are resurse, nu are pentru că de obicei este prost condus dar și pentru că abia am ieșit din paranghelia pesedistă, din acea veșnică pomană cu bani publici împrumutați pe care ar trebui să-i și returnăm: în această situație, chiar este corectă distribuirea resurselor în mod egal? Chiar este normal să asigurăm viitorul tuturor, fie ei hoți fie ei cinstiți? Chiar trebuie să cred că patronul unui club de noapte care vinde vinul spumant de 15 lei de la Cora drept șampanie de o mie de lei unor îmbogățiți și/sau țepari nu are rezerve?

   Pe cuvânt că este necesară o minimă pudoare în distribuirea ajutoarelor!

   Statul nu trebuie să pună pe picior de egalitate patronul oneros de club tip Colectiv cu amărâtul din fabrică!

   Statul român nu are voie să ne privească pe toți cu aceiași ochi!

   Statul român trebuie să echilibreze veniturile și ajutoarele ținând cont de realitatea de pe stradă și nu numai de cea din hârtii!

   Statul român ar trebui să verifice prin ANAF câți dintre cei care se plâng în aceste momente au pe piață case cu chirie de exemplu: iar ăsta este doar un exemplu!

   Sper ca guvernul să aibă suficientă minte încât să-i ajute pe cei care nu se pot ajuta singuri, pe cei care trăiesc cu adevărat din leafă și de la leafă la leafă!

   Ω

   Cât despre antreprenori, cei care se califică pentru ajutoare să le primească și, împreună cu ceilalți, să se bucure nu de banii luați de la stat ci de banii pe care statul nu li-i mai ia, adică de niște scutiri de taxe și impozite care să le permită să-și pună afacerile în conservare pentru lunile următoare!

   P.S. GIGI BECALI, un personaj de care am râs de fiecare dată când am avut prilejul, din calcul politic, din prostie sau pur și simplu din bunătate adevărată a dat tuturor afaceriștilor din România o palmă!

   O palmă răsunătoare!  

   Tocmai el, „ciobanul”, a găsit cum să ajute în aceste momente grele pentru toată lumea, găsind modalitatea de a fi solidar cu noi toți:

MAREA MAJORITATE A CELORLALȚI SE SIMT

SOLIDARI CU NOI NUMAI ACUM, CÂND CER!

   Adică, să fim solidari când au ei nevoie!

   Să fim?

   Așa se întreabă un om, care privește strada ...