GLOÁBĂ, GLOABE = Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă.
CABOTIN, Ă, CABOTINI, E = Actor
mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile; p. ext. persoană
care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală.
Acum, că ne-am înțeles
ce înseamnă și nu mai putem spune că am crezut, că n-am știut, ne va fi clar
despre cine discutăm! Așadar ...
Săptămâna trecută au
început să fie acordate premiile Nobel pe anul 2020. Pentru literatură de
exemplu, a fost premiată o tanti, Louise Gluck pe numele ei, care l-a făcut
uitat pe Bob Dylan: are o poezie ce se dorește modernă dar, ori nu se bucură de
cea mai bună traducere, ori suntem mai mulți tâmpiți ori premiile pentru
literatură au ajuns să se acorde în rând cu cel pentru pace ... Apoi, premiul
pentru fizică a ajuns la trei astronomi care au dovedit nu numai că Einstein
avea dreptate dar și cum stă treaba cu găurile negre! Pentru chimie au fost
premiate două cercetătoare ale căror nume cu siguranță nu le cunoaștem și
tocmai de aceea nu le menționez nici pe ele, pentru o modalitate de editare a
genomului uman, un fel de foarfecă genetică adică! Trei moșulici, au fost și ei
premiați pentru medicină: se pare că au descoperit remediul pentru hepatita C! Ajunge
lista asta, nu-i așa? Da, ajunge ... premiul are și o valoare financiară, de
circa un milion de euro: dacă sunt mai mulți premiați la aceeași categorie,
premiul se împarte între ei dar gloria de a fi fost premiat cu Nobel este
neprețuită – pentru restul există mastercard cum zice reclama!
V-am plictisit? Sper că
nu!
Nu vedeți legătura cu
titlul? Iat-o!
Tot săptămâna trecută,
iubita, adulata, adorata noastră echipă națională de fotbal, a mai mâncat o
mamă de bătaie de la echipa națională a unei națiuni de 300.000 de locuitori și
sub trei luni pe an anotimp cald! Ei bine, aceste gloabe, pline de tatuaje,
pline de fumuri, pline de pretenții, au mai luat o bătaie rușinoasă: motivele
nu contează, au jucat și islandezii pe același teren! Dar nu asta contează în
discuția noastră ci faptul că gloabele mai sus pomenite se prefac a fi
fotbaliști, că pe lângă ele trăiesc unii ce se prefac a fi antrenori și unii
care se închipuiesc șefi de federație și de ligă și medici sportivi și patroni
și comentatori TV! Toți, niște închipuiți, niște cabotini notorii, trăiesc bine
merci din patima indusă artificial pentru fotbal! Toți câștigă bine! Toți tatuații
ăștia de doi bani au la 25 de ani mai mulți bani decât un premiat Nobel, un
căcăcios desenat tot, cu minte puțină și freză modernă are în buzunar mai mulți
bani decât descoperitorii tratamentului pentru o boală care seceră mii și mii
de oameni în fiecare an și al cărui nume vă provoc să-l descoperiți și să-l
rețineți în locul lui man, cancan, ciolan și alții asemenea lor!
Ω
M-am gândit bine ce
titlu ar fi mai potrivit pentru aceste rânduri care arată discrepanța jenant de generoasă
dintre esențial și mânjeala unei pseudo nevoi: inițial mă gândeam la „Omul cu
mârțoagele”, dar cum lui George Ciprian nu cred că i-a plăcut fotbalul, am
rămas la cel cu care v-am plictisit, făcând acest lucru pentru că o mârțoagă
muncește cât poate, trage cât poate, nu se ascunde de muncă și sfârșește atunci
când cade în genunchi, deci le-aș fi jignit! Mârțoagele despre care vorbim aici
nu muncesc ci se fac, sunt niște gloabe și mârțoage cabotine, unele care ne
păcălesc că știu să facă ceva și noi le și plătim pentru niște vorbe goale: să
ne întrebăm, merită gloabele astea atenția și banii noștri?
Cine a primit anul
acesta Nobel pentru literatură?
Vă mai amintiți?
Asta vă întreabă un om,
de pe stradă ...
Louise gluck
RăspundețiȘtergere