Aceste vremuri par să se fi dus, iar noi trebuie să ne întrebăm de ce! Răspunsul, pentru cine nu este orb sau legat la ochi, este mare cât Piața Victoriei și nu constă în plictisul inerent scurgerii timpului, ci în senzația de dispariție a individualismului și a spontaneității: din moment ce unii (mă includ și pe mine) au simțit că intonarea imnului la o anumită oră sau scandarea unor lozinci afișate prin proiecție pe clădiri au tendința de a se transforma într-o nouă religie, aceiași (mă includ cum spuneam și pe mine) ajung să se întrebe cât de spontane mai sunt aceste manifestări și, bineînțeles cine este în spatele lor și, din nou, care sunt scopurile celor ce se află în spatele lor!
Aș vrea să nu fiu înțeles greșit, dar faptul că un om sau milion de oameni execută un ordin venit de „undeva”, nu-i face cu nimic mai buni decât mâna de decrepiți aduși în excursie la București să ceară demisia lui Johannis: iar eu, nu doresc să devin un obiect bun de numărat și nici un motiv de rating pentru o televiziune, oricare ar fi aceasta!
Mă aștept ca următorul pas să nu întârzie prea mult și cineva să vorbească în „numele pieței și/sau al străzii”, un cineva care să pretindă că îmi exprimă și îmi apără părerile, nevoile și interesele deși habar n-are cine sunt, ce doresc și spre ce tind!
Ω
Bineînțeles că voi mai cocheta cu ideea de a manifesta ÎN PIAȚĂ împotriva oricărui guvern cu manifestări „samavolnice”, indiferent de culoarea lui politică, dar cât timp mai simt că sunt pe cale de a deveni tovarăș de manipulare cu pensionarii de la Cotroceni, mulțumesc, NU: să iasă, să strige și să se manifeste în frig și ninsoare cei ce au hotărârea de a ne ... îndruma, omorând spontaneitatea generatoare de fraze memorabile și manifestări așișderea!
DEȘI NU SAR, N-AM DOSAR!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu