Faceți căutări pe acest blog

luni, 12 noiembrie 2018

Sunt hoți? Sunt proști? Sunt și hoți și proști?

Am dat o tură scurtă pe la poalele Pietrei Craiului (n-am mai fost de câțiva ani): locurile sunt splendide, oriunde te-ai uita ai în fața ochilor numai și numai peisaje demne de cărți poștale din Elveția sau Austria!
   



   Iată aici deasupra de exemplu, Bucegii văzuți dinspre Piatră!

   
   Vă spun cinstit că nu cred ca vreo fotografie să dea aceeași impresia ca realitatea, orice i-ai face, oricât de artist ai fi: eu nu cred!

   Ei bine, în acest paradis montan, există o vale minunată: pornind din satul Șirnea, treci un mic munte pe drumul deschis în anii `80 de un entuziast, pe numele lui Nicolae Frunteș și, cobori frumos și fără efort chiar la baza Pietrei Craiului. Aici, faci la dreapta spre „Table” sau la stânga, prin Valea Seacă a Pietrelor și Valea Brusturet până la Cabana Brusturet, loc unde se mănâncă un bulz fenomenal! Continui drumeția tot la vale pe Valea Dâmbovicioarei, prin cheile cu același nume, ajungi în Podul Dâmboviței, faci stânga și urci câteva sute de metri până în satul Ciocanu, de unde poți coborî liniștit înapoi în Șirnea unde, țuica și vinul și brânza cu ceapă ori friptura sau numai pâinea goală vor avea un gust fenomenal, chiar dumnezeiesc după un circuit splendid, lung de peste 20 de km!

   Minunat nu?
   Minunat dar ... fără legătură cu titlul!
   Este adevărat ... așa că vă voi povesti și partea neplăcută a lucrurilor!
   Drumul lui Frunteș, drum pe care s-ar putea circula comod cu o mașină mai înaltă (pe vremuri se trecea fără griji cu un ARO), nu a mai fost îngrijit și s-a degradat până la nivelul de potecă ce mai are puțin și se pierde!
   Chiar în șaua care desparte cele două pante ale vecinului mai mic al Pietrei, a apărut un semn cu 
PROPRIETATE PRIVATĂ
TRECEREA INTERZISĂ
deși drumul trece chiar prin mijloc!
   În continuare, drumul dă să se piardă prin vegetație și autoritățile bucuroase au pus câțiva pari cu indicatoare pentru trasee de bicicletă: și atât!
   Coborând între cei doi munți, constați că și poalele Pietrei au fost văduvite de prețiosul lemn dătător de locuri de parlamentar, numai că, pentru a putea fi valorificat, lemnul trebuie scos în lume! Și pe unde poate fi el scos? Prin vale, prin minunea aceea de Vale Seacă ce semăna uluitor cu o grădină japoneză de pietre și nisip și peste care hoții noștri cei proști au trecut cu lama buldozerului putând fura lemnul ce le asigură probabil venitul pe două, trei luni, distrugând însă o minune naturală irepetabilă printr-un gest ireparabil!  


   Buldozerul și-a făcut datoria!

   Dacă mai cobori puțin prin peisajul de-a dreptul selenar, ajungi la Cabana Brusturet și minunatul bulz făcut aici, nu după ce te strecori pe lângă o tabără a „muncitorilor forestieri”! 
   Și ce găsești?



Asta găsești, asta a mai rămas din cabana de altădată!
   
   Cabana este închisă!
   Cine o fi vrut s-o ia?
   Cine n-a putut și a preferat s-o distrugă?

   Intri pe Valea Dâmbovicioarei și, printre minunatele chei, ce afli? Ce descoperi?


Asta descoperi!

   Totul arată așa! 
   Totul este deplorabil de împuțit!
   Valea aceea minunată s-a umplut cu case și vile și pensiuni, nu mai vezi bradul și stânca de crenelurile de cetate ale realizărilor pe care hoții imbecili le cred de bun gust, nu mai ai loc de case verzi, roz sau cyclamen! Este absurd ce se întâmplă, absurd și dureros, așa că treci în viteză pe lângă kitsch-ul care a devenit intrarea în Peștera Dâmbovicioarei și uiți de faimosul „atansion a la tet”! 

   Îți iei picioarele la spinare și ajungi cu ceva efort în Ciocanu: aici totul este împărțit între ceea ce pare a fi o diarie de pensiuni fără clienți (dacă în noaptea de sâmbătă spre duminică luminile nu se aprind, înseamnă că nu-s clienți)! Și dacă nu sunt pensiuni ci „case de vacanță”, vreau și eu să știu cine a fost dobitocul care a făcut așa ceva cu 20 de camere!

   În sfârșit, nici nu mai bagi în seamă peisajul pe care ți-l oferă Șirnea, pentru că te întrebi de ce sunt hoții atât de proști!
   Chiar așa, de ce oare?
   Nu-mi spuneți că nivelul de trai al românilor este atât de ridicat încât permite această concentrație de construcții ridicole și fără sens, că nu cred! Nu cred și pace, să mă dea oricine în judecată, dar bag mâna-n foc că mai mult de nouă proprietari din zece nu pot răspunde de unde au avut banii cu care au încununat câte un vârf de munte! Poate doar dacă este vreun biet ... bugetar!

   Ei bine, hoții de lemne și-au dat mâna cu hoții de voturi și cu hoții de drumuri și cu hoții de orice mai vreți dumneavoastră și au furat prezentul și viitorul unor localități ca cele mai sus pomenite: în zonă sunt crescute animale, se face lapte, se face brânză, peisajele sunt minunate, aerul așișderea! 
DE CE AU DISTRUS ȘI DISTRUG ASEMENEA MINUNI PE CARE MULȚI AR VENI SĂ LE VADĂ?
IAR ACEI MULȚI AR STA UNDEVA, AR MÂNCA CEVA, AR BEA CEVA!
AR PUTEA AVEA BUNĂSTAREA ASIGURATĂ PENTRU GENERAȚII DACĂ ÎN LOC SĂ DISTRUGĂ, AR ÎNTREȚINE, ÎN LOC SĂ MURDĂREASCĂ AR CURĂȚA, ÎN LOC SĂ TE JIGNEASCĂ IEȘINDU-ȚI ÎN DRUM CU TOPORUL ÎN MÂNĂ ȚI-AR DA BINEȚE ȘI TE-AR POFTI LA UN PAHAR CU LAPTE, UN BULZ, O PASTRAMĂ, ETC, ETC!

   Ω

   De ce nu fac așa?
   PENTRU CĂ SUNT HOȚI?
NU!
PENTRU CĂ SUNT PROȘTI
DA! 
SUNT ÎNGROZITOR DE PROȘTI! 
ȘI DE MULȚI!
   Și numai atât!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu