Între artă și chiloți de damă
Am făcut ceea ce de mult trebuia să fac , anume să vizitez muzeul colecțiilor după renovare . Necesarul gestului , mi-a scăpat ceva vreme , fiind permanent altceva de făcut , chipurile mai urgent și mai important , drept care , dacă nu eram atent , ratam și acum ocazia : dar n-am făcut-o !
Trebuie să spunem că vechiul muzeu avea un aer stătut , vetust , de adunătură încropită așa , într-o doară , chiar dacă piesele erau interesante : pe undeva , este chiar de înțeles să ai asemenea impresie , din moment ce împărțirea pe colecții sau donații duce la repetarea numelor unor creatori , uneori în secvențe ce par fără rost ! Cu toate astea , dacă reușești să faci abstracție de întregul general și să privești fiecare colecție ca un tot separat , înțelegi că niște pasionați au muncit , au plătit , au adunat și apoi au donat artă , multă artă , ceea ce ei au considerat că pot numi artă ! Toți pot fi admirați , pornind de la Anastase Simu , trecând prin donația soților Taru și sfârșind cu acei câțiva autocolecționari (și-au donat propriile lucrări ... ) !
A propos de Taru ... nu am putut trece cu vederea cele câteva lucrări de ilustrație de carte , expuse la muzeu : oricât de mult îl consideră unii comunist , oricât de mult se amăgesc că partidul l-a promovat pe motiv de apartenență , oricât își dau ei coate , ar trebui să producă ilustrații mai bune decât cele la „Gargantua” sau „Trei într-o barcă ...” și apoi mai vorbim !
Să trecem dară ...
După necesara renovare , muzeul are un aer civilizat , până și toaletele arată bine , dar păcătuiește prin lipsa indicatoarelor , prin prezența unui magazin inutil , prin accesul greoi (ciudat , acces greoi pe Calea Victoriei ?!?!?) și prin numărul exagerat de supraveghetori ! Am înțeles întotdeauna nevoia securității operelor de artă , dar să fie un pic mai discreți dacă se poate !
A , să nu uităm : la cât a costat totul , aș fi încântat dacă în locul celor 15 lei dați la intrare , aș da 30 dar aș primi un audio ghid și nu aș umbla cu ochii , în fiecare cameră , după dosare plastifiate ...
Ω
Cu toate aceste minusuri , pe care le-am căutat îndelung , că altfel nu ne simțeam bine , muzeul merită vizitat !
Nu spunem mai mult (deși am putea vorbi despre cele câteva splendide bronzuri sau despre mobilierul pe care unii proaspăt îmbogățiți l-ar pune pe foc) pentru a nu vă strica plăcerea descoperirii !
Așadar , merită vizitat !
Și nu doar vizitat , ci chiar cercetat , pe îndelete , pentru că am văzut lucrări minunate , pentru că artiștii români sunt la un meritat loc de cinste , pentru că l-am redescoperit pe Tonitza , pe Luchian , pe Grigorescu și pe Baba , pentru că o după amiază de cultură nu a omorât pe nimeni , pentru că este plăcut ...
Pentru că , pentru că : nu mai contează pentru ce , duceți-vă !
Pentru că rău n-o să vă pară !
Am făcut ceea ce de mult trebuia să fac , anume să vizitez muzeul colecțiilor după renovare . Necesarul gestului , mi-a scăpat ceva vreme , fiind permanent altceva de făcut , chipurile mai urgent și mai important , drept care , dacă nu eram atent , ratam și acum ocazia : dar n-am făcut-o !
Trebuie să spunem că vechiul muzeu avea un aer stătut , vetust , de adunătură încropită așa , într-o doară , chiar dacă piesele erau interesante : pe undeva , este chiar de înțeles să ai asemenea impresie , din moment ce împărțirea pe colecții sau donații duce la repetarea numelor unor creatori , uneori în secvențe ce par fără rost ! Cu toate astea , dacă reușești să faci abstracție de întregul general și să privești fiecare colecție ca un tot separat , înțelegi că niște pasionați au muncit , au plătit , au adunat și apoi au donat artă , multă artă , ceea ce ei au considerat că pot numi artă ! Toți pot fi admirați , pornind de la Anastase Simu , trecând prin donația soților Taru și sfârșind cu acei câțiva autocolecționari (și-au donat propriile lucrări ... ) !
A propos de Taru ... nu am putut trece cu vederea cele câteva lucrări de ilustrație de carte , expuse la muzeu : oricât de mult îl consideră unii comunist , oricât de mult se amăgesc că partidul l-a promovat pe motiv de apartenență , oricât își dau ei coate , ar trebui să producă ilustrații mai bune decât cele la „Gargantua” sau „Trei într-o barcă ...” și apoi mai vorbim !
Să trecem dară ...
După necesara renovare , muzeul are un aer civilizat , până și toaletele arată bine , dar păcătuiește prin lipsa indicatoarelor , prin prezența unui magazin inutil , prin accesul greoi (ciudat , acces greoi pe Calea Victoriei ?!?!?) și prin numărul exagerat de supraveghetori ! Am înțeles întotdeauna nevoia securității operelor de artă , dar să fie un pic mai discreți dacă se poate !
A , să nu uităm : la cât a costat totul , aș fi încântat dacă în locul celor 15 lei dați la intrare , aș da 30 dar aș primi un audio ghid și nu aș umbla cu ochii , în fiecare cameră , după dosare plastifiate ...
Ω
Cu toate aceste minusuri , pe care le-am căutat îndelung , că altfel nu ne simțeam bine , muzeul merită vizitat !
Nu spunem mai mult (deși am putea vorbi despre cele câteva splendide bronzuri sau despre mobilierul pe care unii proaspăt îmbogățiți l-ar pune pe foc) pentru a nu vă strica plăcerea descoperirii !
Așadar , merită vizitat !
Și nu doar vizitat , ci chiar cercetat , pe îndelete , pentru că am văzut lucrări minunate , pentru că artiștii români sunt la un meritat loc de cinste , pentru că l-am redescoperit pe Tonitza , pe Luchian , pe Grigorescu și pe Baba , pentru că o după amiază de cultură nu a omorât pe nimeni , pentru că este plăcut ...
Pentru că , pentru că : nu mai contează pentru ce , duceți-vă !
Pentru că rău n-o să vă pară !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu