Solidaritate românească
Cu 25 de ani în urmă, românii au manifestat o solidaritate ieșită din comun: au ieșit pe străzi să-și strige nemulțumirea și l-au debarcat pe „primul președinte”: dacă acest lucru s-ar fi petrecut cu doi ani mai devreme, pe 15.11.1987 la Brașov, ar fi fost mult mai bine, dar să ne mulțumim cu ce avem. Bun, așadar asta a fost atunci!
Astăzi însă? Ce să credem? Să ne închipuim că suntem în momentul 1987 sau 1989? Solidaritatea revoluționară a românilor, nu a reușit să facă (pe moment) decât jumătate din treabă, anume nu l-a ales pe cine știm noi ... așa că mai rămâne de făcut jumătatea cealaltă, adică să-l aducă pe același cu picioarele pe pământ! Nu cu violențe, nu cu geamuri și capete sparte, nu așa vrem să se petreacă lucrurile, ci pașnic și democratic: adică în propriul partid!
Pentru că, asistăm la un circ politic cum rar am mai văzut:
Este clar că noi ca țară suntem în momentul 1987!
Mai trebuie ca ei, ca partid, să definitiveze ce a început strada și să facă pasul către 1989!
Victor Ponta, cu toate lipsurile lui, a fost necesar pentru acest moment istoric, a fost un tip, un model, un politician de care trebuie să ne ferim pe viitor: la fel s-a întâmplat cu Vadim, care practic a dispărut, la fel și cu Băsescu! Aceste exemple, negative sau pozitive, rămân în conștiința publicului, iar acesta, chiar inconștient, se va folosi de ele în viitor: publicul larg, dar și partidele politice!
Domnul Ponta are zilele numărate în fruntea PSD, chiar dacă va exclude din partid un Vanghelie sau Șova, are zilele numărate pentru că unul ca Vanghelie este PSD-ul, sau unul ca Oprișan sau unul cum este Constantinescu și, nu Ponta! La nivel local, Ponta nu are nici o putere pentru că nu Ponta hrănește alegătorii constanți! Așadar, Ponta are zilele numărate, oricât de mult se agită, oricâți tăriceni va mai coopta în guvern, cu asta ne-am lămurit!
Întrebarea este alta:
Ω
PSD-ul încă își permite rateuri ca cel de la alegerile prezidențiale în lipsa unei drepte unite: dacă dreapta ar reuși o acțiune comună coerentă, stânga ar fi în mare pericol!
Dar cum dreapta nu reușește să se coaguleze ... mai așteptăm!
Cu 25 de ani în urmă, românii au manifestat o solidaritate ieșită din comun: au ieșit pe străzi să-și strige nemulțumirea și l-au debarcat pe „primul președinte”: dacă acest lucru s-ar fi petrecut cu doi ani mai devreme, pe 15.11.1987 la Brașov, ar fi fost mult mai bine, dar să ne mulțumim cu ce avem. Bun, așadar asta a fost atunci!
Astăzi însă? Ce să credem? Să ne închipuim că suntem în momentul 1987 sau 1989? Solidaritatea revoluționară a românilor, nu a reușit să facă (pe moment) decât jumătate din treabă, anume nu l-a ales pe cine știm noi ... așa că mai rămâne de făcut jumătatea cealaltă, adică să-l aducă pe același cu picioarele pe pământ! Nu cu violențe, nu cu geamuri și capete sparte, nu așa vrem să se petreacă lucrurile, ci pașnic și democratic: adică în propriul partid!
Pentru că, asistăm la un circ politic cum rar am mai văzut:
O ACȚIUNE CARE A COSTAT, NU ESTE DECONTATĂ!
Este curios că dumnealui, deși a pierdut fără drept de apel, nu plătește prostiile făcute: este curios că deși simte adierea rece a satârului, dumnealui îi crede în continuare pe cei mai mulți colegi proști, este curios că nu a reușit să învețe nimic din votul contra pe care au ales majoritatea româniloe să-l dea, este curios că nu observă că slugile prea plecate de ieri și-au luat nasul la purtare, este curios că nu bagă de seamă limbajul trupului și nu vede cum oameni care acum două săptămâni îl ascultau cu aerul câinelui bătut, acum îi vorbesc privindu-l în ochi și ținându-și mâinile în buzunare! Este curios ... este curios cum un om care nu înțelege niște semnale simple și clare, și nu pricepe că i se dorește debarcarea IMEDIATĂ și nu la primăvară, visează să rămână în continuare prim ministru!Este clar că noi ca țară suntem în momentul 1987!
Mai trebuie ca ei, ca partid, să definitiveze ce a început strada și să facă pasul către 1989!
Victor Ponta, cu toate lipsurile lui, a fost necesar pentru acest moment istoric, a fost un tip, un model, un politician de care trebuie să ne ferim pe viitor: la fel s-a întâmplat cu Vadim, care practic a dispărut, la fel și cu Băsescu! Aceste exemple, negative sau pozitive, rămân în conștiința publicului, iar acesta, chiar inconștient, se va folosi de ele în viitor: publicul larg, dar și partidele politice!
Domnul Ponta are zilele numărate în fruntea PSD, chiar dacă va exclude din partid un Vanghelie sau Șova, are zilele numărate pentru că unul ca Vanghelie este PSD-ul, sau unul ca Oprișan sau unul cum este Constantinescu și, nu Ponta! La nivel local, Ponta nu are nici o putere pentru că nu Ponta hrănește alegătorii constanți! Așadar, Ponta are zilele numărate, oricât de mult se agită, oricâți tăriceni va mai coopta în guvern, cu asta ne-am lămurit!
Întrebarea este alta:
CINE ÎI VA URMA LUI PONTA LA CONDUCEREA PSD-ului?
Ω
PSD-ul încă își permite rateuri ca cel de la alegerile prezidențiale în lipsa unei drepte unite: dacă dreapta ar reuși o acțiune comună coerentă, stânga ar fi în mare pericol!
Dar cum dreapta nu reușește să se coaguleze ... mai așteptăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu