Demisia - manual de utilizare

   Între penibil și absurd


   Titus Corlățean a demisionat.
   Titus Corlățean, prins cu minciuna de mai multe ori, a demisionat.
   Titus Corlățean, în ultimul ceas a demisionat.
   Titus Corlățean, după ce a greșit grav, a demisionat.

   Vi se pare un gest de onoare?
   Vi se pare o victorie a democrației?
   Vi se pare un act de normalitate?

   Sper că nu, pentru că demisia nu are nimic de a face cu onoarea (noțiune ocultă, ce trebuiește explicată multor oameni politici), nici cu democrația (fostul ministru Corlățean a ținut în loc procesul electoral în străinătate, „sub atenta îndrumare” a șefului de partid, a șefului de guvern și a marelui candidat) și atât mai puțin cu normalitatea, din moment ce domnia sa demisionează în ultimul ceas, lăsând problemele nerezolvate și, probabil, nerezolvabile!

Așadar, corlățeanul și-a făcut datoria, corlățeanul poate să moară!

   Dar, moartea asta de moment, într-un partid care ne-a învățat că Lazăr este un loc comun, nu este decât un pas în față!
   Să vedem, pe scurt, ce s-a realizat cu această demisie: lucrurile care abia mergeau, acum, sub conducerea unui

FOST CONTRACANDIDAT AL LUI VICTOR PONTA,

nu vor mai merge deloc sau, venind domnul Meleșcanu cu experiența acumulată în servicii, vor merge „cum trebuie”!
   Partidul acesta ce este în toate, se bucură și la un procent, cât a obținut noul ministru și dă exemple despre cum știe el să răsplătească dulăii credincioși: Tăriceanu, așa domn cum vrea să pară încă, mai are puțin și se înscrie în PSD cu tot grupul care l-a urmat!
   Toți și toate speră la o răsplată cât mai grasă cu putință!
   Și cât mai consistentă!
   Și cât mai ... legală!
   Și se bucură, lingându-și boturile lacome, visând la cât de bine fi-va după!
   Dar dacă DUPĂ, atunci când VP își va fi văzut sacii în căruță, nu pe Tăriceanu îl va numi premier („iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători!”) ci pe numărul doi posibil număr unu Liviu Dragnea?
   Dar dacă toți dulăii ăștia hapsâni ce gâfâie excitați la gândul ciolanului, nu vor primi nimic?
   Dar dacă ... ?
   Pentru că prada, are și ea niște limite, are o măsură, este totuși finită și, pe cine să bagi în față: pe al tău care a înviat și morții, sau pe un trădător care oricând va mai putea trăda?
   Ce zici domnule Tăriceanu? Dacă se întâmplă astfel, ce-i poți face aliatului din această mezalianță? Sau dacă te numește prim ministru, dar parlamentul majoritar PSD-ist te înlocuiește rapid, după o extrem de scurtă poveste de dragoste?
   Ce vei face atunci domnule?
   Pe cine vei mai trăda atunci?
   Și cui?

   Așadar, să recapitulăm:
- demisia corlățeanului face parte din jocul politic pus la cale de partidul stat
- lucrurile sunt aranjate, nici dacă Iohannis devine acum ministru de externe, în diaspora nu se mai poate face nimic
- mă aștept ca la votul din străinătate VP să câștige sau să piardă la diferență foarte mică
- alegerile au fost făcute din momentul în care coeziunii PSD-iste i s-a opus din nou un amalgam de meteorice grupuscule de interese, pompos numite partide politice
- populația României este ținută în mod intenționat într-o stare de semisălbăticie educațională, pentru a fi mai ușor manipulată
- oricine va vota duminică, oricum se va vota duminică, VP este deja președintele României!

   Ω

   Cu strângere de inimă constat cât de mari sunt resursele folosite de partidul stat în această campanie, cât de exagerat de mari sunt ele și, mă întreb sincer:

ASIST LA ALEGERI PREZIDENȚIALE, SAU LA O LOVITURĂ DE STAT CU ACTE ÎN REGULĂ?