România, țară sudamericană!

   Mai este nevoie?


   Mai este necesar deranjul de duminică?
   De ce mai cheltuim atâția bani pentru un simulacru?
   De ce ne ascundem după adevăr?
   Cui folosește?
   Un anumit partid, venit la putere în 2012 pe fondul unor așa zise mișcări populare de stradă - autorii lor se pare că nici astăzi, după doi ani nu au fost identificați! - și-a subjugat în totalitate resursele statului român, numai și numai pentru dobândirea funcției de președinte al României!
   Adică:
- pensiile foștilor militari cresc
- profesorii primesc exact acum bani de cărți
- persoane care au încasat nemeritat sume de bani de la stat - și de la mine dar și de la dumneata, concetățeanul meu - sunt „amnistiate fiscal” în timp ce altora, primăriile le blochează conturile pentru a-i forța să-și plătească impozitele din care se umflă primarii ce dau rânjind mâna cu viitorul președinte în timp ce se laudă că îl susțin!
   Ar mai fi ele multe de spus, ar mai fi ele multe de întrebat, însă se pare că totul este inutil: din ce se aude pe la colțuri, numai curtea constituțională va mai putea pondera valul de „salvări” ce se prefigurează ca un tsunami salvator după alegeri!
   Dacă în România se vor petrece lucrurile numai și numai după voia și plăcerea PSD-ului, atunci actualitatea unui clasic va deveni mai evidentă ca niciodată:

„Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi, 

Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?” 

 

   Pentru că DA, doar dacă te adresezi „canaliei de uliţi” duci o campanie electorală cu înjurături și cu găini moarte, numai atunci un vicepreședinte de consiliu județean poate amenința subordonații ordonându-le „să ia măsuri” și să aplice planurile pentru a câștiga cine trebuie!

   Se pare că acestei canalii de uliți nu-i trebuiește prea mult ca să fie fericită!

   Nu are nevoie decât de un zâmbet cu care să adoarmă în gând, o jumate și speranța că o duce altul mai rău decât el: și atât!

   Cine duce campania electorală vorbind despre justiție și stat de drept, cine promite să stopeze abuzurile, cine se jură că nu se va amesteca în făcutul dreptății, pierde! Da, ăla pierde!

   Cine câștigă? Răspunsul este simplu: cel care dă doi mici și o bere, sau o juma' de rachiu, o găleată, un pix, o brichetă, promite creșterea salariilor în sănătate (de unde bani?), aruncă niște firimituri cadrelor didactice, iartă pușlamalele de datorii și închide ochii la abuzurile asupra secretului bancar!

   Ăsta câștigă!  

   Și ce dacă au votat și morții? Înseamnă că este șmecher!

   Și ce dacă în disprețul absolut pentru câteva milioane de români plecați pe cele coclauri (oameni care au drept de vot!) nu se tipăresc decât 800.000 de buletine de vot pentru ei? Înseamnă că este deștept!

   Și ce dacă s-a înconjurat deja de trădători pe care-i minte și-i duce cu preșul? Înseamnă că-l duce mintea!

   Și ce dacă va elibera cei mai mari hoți din istoria României?

   Și ce dacă este plagiator?

   Și ce dacă ...

   Și ce ...

   Și ...

   Poate însemna că va fi de rău!

 

   Și ce dacă? Noi avem jumatea de țuică, avem fotbal la TV, avem emisiuni educative la Antene ... ce ne trebuiește nouă stat de drept și democrație și egalitate de tratament și de șanse și justiție imparțială?

   Ne trebuie?

   Nu, nu ne face folosință!

   Dă'le dracu'!

 

   Ω

 

   Impresia este că ne-am întors în timp ... sper că este doar o impresie!

   P.S.Dacă după o asemenea desfășurare de forțe și mite electorale, Iohannis pierde la mai puțin de 10 procente, este un adevărat câștigător!