Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Să-l salvăm pe Liviu Dragnea!

   Ce ar trebui făcut?


   Din start, trebuie să înțelegem că actualul sistem de vot (din România, bineînțeles) este depășit!
   Cum poate fi el modernizat și îmbunătățit?

   Așadar, este necesar votul electronic?
   Este necesar votul prin corespondență?
   Este necesar votul anticipat?
   Dar votul de la distanță?

   S-a vorbit despre votul electronic, cei ce au făcut asta, fiind în marea lor majoritate într-o confuzie de termeni: mulți prin electronic au înțeles votul prin e-mail, ceea ce ar vrea să fie de fapt, prin corespondență.
   Așadar, votul electronic ar trebui să fie posibil datorită unei mașinării care să înregistreze dorința cetățeanului aflat în cabină, fără a mai fi necesară bucata aceea de hârtie proastă, numită pompos buletin de vot. Pe lângă „salvarea pădurii”, ar avea și avantajul de a cunoaște permanent, cu maximă precizie, starea lucrurilor la nivel național sau local. Ori, tocmai această posibilitate, într-o țară în care frauda și încălcarea oricăror legi este normă, pe mine mă sperie: este bine să existe această posibilitate? Este bine ca cineva, oricine ar fi acel cineva, să cunoască la orice nivel și în orice moment, cum evoluează votul? Chiar fără a cunoaște tendința alegătorilor privind numele „ștampilat” electronic, numai simpla știință a numărului de alegători prezenți, poate fi folosită de un răuvoitor pentru influențarea rezultatului final al votului! Și nu, nu fac vorbire despre PSD și alegerile „organizate” în străinătate, ci mă gândesc că și actuala opoziție va deveni putere, pentru ca apoi să redevină opoziție!

   Să vedem, cum se poate face din punct de vedere tehnic acest lucru (votul electronic):
- se poate apela la „o firmă” care să vândă statului niște mașinării speciale pentru vot
- se poate folosi doar un soft, care să poată funcționa pe orice platformă (fixă sau mobilă)
- se poate realiza o pagină pe care să o poată accesa orice sistem de operare și pe care să se voteze.
   În oricare dintre situații, rămâne problema siguranței datelor, mai ales că românul este cunoscut pentru apetitul lui pentru hecherism! Se poate rezolva? Probabil că cel mai simplu sistem ar fi votarea într-un sistem închis, neconectat atâta timp cât se desfășoară activitatea secției cu publicul și transmiterea datelor nu prin rețea ci pe un suport fizic parolat: asta ar crea posibilitatea ca numărătoarea voturilor să nu se mai facă în secție, sau să fie doar o numărătoare paralelă, de verificare. Ștampilele de votare ar fi înlocuite cu o cheie electronică pe care cetățeanul să o primească la intrarea în cabină. În sfârșit, soluții există, suntem siguri, problema cea mare ar fi persoanele care nu au nici o legătură cu folosirea unui calculator: analfabetismul digital ar fi un handicap, dar nu unul insurmontabil!
  
   Apoi, votul prin corespondență: în mod evident, corespondența prin poșta obișnuită va fi aproape nulă, grosul fiind reprezentat de poșta electronică! Un asemenea mod de a vota, ar răsturna cu siguranță toate previziunile de până acum în politica românească: gândiți-vă doar, că duminica seara, când ies de la film, doi tineri își spun că ar putea să voteze!
   Așa, ca o curiozitate!
   Și ar face-o!
   Cât ar fi atunci așa zisa prezență la urne?
   Și care ar fi rezultatul alegerilor?
   Din punct de vedere tehnic, fiecare cetățean român are câte un nume UNIC alocat la naștere, adică un CNP: dacă acestui nume unic, cetățeanul doritor de asemenea experiență, îi adaugă o parolă aleasă de el, posibilitatea de fraudare a sistemului ar fi cu siguranță mult mai redusă decât acum când se votează cu cimitirul!
   Bineînțeles că ar exista limite și controale, bineînțeles că ar fi necesar un formular electronic pe care cetățeanul să-l completeze și să-l trimită, dar toate astea sunt doar niște glumițe pentru o populație care majoritar face cumpărături pe internet.
   Apoi, ar putea fi discutată și modalitatea de votare fără a fi prezent în secție și fără corespondență, adică de la distanță: din nou un formular tip urmează să fie completat după autentificarea cu CNP-ul și parola (sau alte sisteme de siguranță).
   Nu ar fi foarte greu ca pe baza adresei sau (și mai simplu) a codului poștal (care există deja și este alocat), cetățeanul ce s-a autentificat ca având drept de vot, să fie direcționat către formularul secției de care aparține, formular care odată completat, să fie contorizat de sistem și să apară în evidența acesteia marcat ca VOTAT!

   BEC ar trebui să ia în calcul asemenea soluții, gândindu-se nu la cei câțiva bătrâni sau analfabeți digitali ce ar avea probleme în a vota (și care oricum sunt din ce în ce mai puțini), ci la cei tineri și maturi, care trăiesc pe calculator!
   Același BEC, poate centraliza și număra independent rezultatele digitale în timp aproape real, pentru ca apoi tot digital să le verifice prin comparație digitală cu rezultatele digitale venite de la secții: a propos, eu refuz să cred că cineva verifică rezultatele tuturor celor peste 18.000 de secții de votare prin comparare cu procesul verbal de numărare!
   Nu cred!
   Probabil că se procedează astfel pentru câteva procente din întreg!

   Din câte am văzut din goana traficului de net, soluții tehnice există (nu cele prezentate de mine, care sunt aruncate la prima ... gândire), posibilități de a face asta există, bani pentru asta sigur există (softul odată făcut, nu va fi aruncat după alegeri, că doar nu-i nici ștampilă, nici buletin de vot), timp de adus la cunoștința populației, de popularizat și de lăsat la liber pentru antrenament există!
   Toate astea, există: mai trebuie să existe numai și numai voința politică pentru a face așa ceva, lucru ce ar duce la pierderea unei bune părți a puterii „celui care organizează alegerile”: sistemul nu ar fi perfect, dar ar fi mult mai bun!

   Ω

   Și nici nu ar mai ajunge un băiat bun ca Liviu să fie anchetat și acuzat pentru modul cum s-a votat la referendumul din 2012 în județul Teleorman!

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu