Ce ne așteaptă?
Ce viitor se prefigurează pentru viața politică românească oare? Să încercăm să facem pe vrăjitoarele ghicitoare de viitor, dar fără ghioc și argint viu, ci numai pe baza a ceea ce ne-a învățat până acum istoria.
Așadar ...
Partidul de la putere, PSD-ul adică, chiar dacă scapă fără un congres extraordinar care să-l înlocuiască pe Ponta, își arată deja rosăturile și rupturile provocate de exercitarea puterii.
Indiferent cine va conduce acest partid, indiferent ce măsuri va lua la guvernare, în următorii ani, până la alegerile din 2016, lui i se vor pune în cârcă toate neîmplinirile României! Dacă suntem sinceri cu noi, putem spune că nu numai PSD-ul poartă vina rateurilor românești, că nu numai PSD-ul are corupți, că nu numai PSD-ul are hoți și borfași: noi, cei care nu ne aflăm la putere niciodată, am băgat de seamă de multă vreme că hoția și corupția transced culoarea politică, așa că, a pune numai și numai în sarcina PSD-ului toate prostiile și hoțiile vieții noastre publice, ar fi o mare greșeală!
În concluzie, indiferent cine va conduce stânga, indiferent ce va face stânga, uzura își va spune cuvântul, iar următoarele alegeri nu vor face altceva decât să-i treacă în rezervă, la o odihnă (bine?)meritată!
În mod paradoxal, dreapta se va uni în jurul unui așa zis partid de dreapta, în jurul (probabil) liberalilor care nu mai au nimic comun cu ideea de liberalism: se vor produce mișcări de trupe, vom asista din nou la migrație politică, de la primari până la partide întregi, inclusiv de deputați și senatori care, din disperare, se vor declara „independenți”! Vom asista din nou la „fuga din Egipt”, iar presiunea pe cei ce vor hotărî candidaturile și colegiile electorale, va crește exponențial!
Așa cum ne-am obișnuit, în ultima parte a mandatului, guvernul socialist va fi din ce în ce mai singur, iar opoziția va putea spune: „puțini am fost, mulți am rămas”!
Dacă asta este linia generală, putem vedea foarte clar cum se vor petrece lucrurile până la nivel de formațiune politică: dacă ne așteptăm ca partidul conservator (dacă va mai exista!) să rămână lângă socialiști, nu același lucru îl credem în legătură cu maghiarii și nici cu ... nu știu exact cum se cheamă, chestia aia, pseudo partidul lui Gabi Oprea, nici cu minoritățile (de ce mai avem nevoie de asemenea struțo cămile?), nici cu alte grupuscule care eventual vor viola din nou porțile parlamentului!
Am observat un lucru care nu ne place și de care ne temem în viitor: se vorbește despre unele modificări aduse legii electorale „privind alegerile prezidențiale”!
Ei bine, atenție sporită: nu trebuie să fie vorba despre alegerile prezidențiale, ci despre toate alegerile din România, pentru a putea da tuturor cetățenilor ocazia să-și exprime votul!
Să tragem linie și, să ne transportăm cu viteză în viitor: dacă noul președinte va avea suficientă răbdare, nu va trebui să facă altceva decât să stea pe margine și să arate guvernul cu degetul, asta urmând să agraveze starea de uzură, opoziția nu trebuie să facă gaură-n cer ci, să arate cât de deșarte au fost promisiunile preelectorale, opinia publică trebuie să arate cu degetul arestații și eventual judecații și, pentru încă o vreme luna de miere va funcționa! Apoi, oamenii vor observa că „nici ăștia nu face ce-a promis!”, vor ieși vorbe despre Iohannis, despre nevasta lui Iohannis, despre copiii lui Iohannis (dacă i-ar fi avut) și, pe măsură ce dreapta se va uza la putere, stânga va reîncepe să promită! Și iar traseism politic, iar primari și deputați, iar directori de școli, iar ... iar ...
Algoritmul jocului puterii nu poate fi schimbat decât de un accident petrecut la momentul oportun, ceva ce să impresioneze opinia publică, ceva ce să marcheze coafezele mai tare decât trandafirul negru, suleiman magnificul sau tânăr și neliniștit! Poate fi un deces, poate fi o nuntă sau un botez: nu contează, totu-i să prindă la public!
Altfel, lucrurile se vor petrece la fel!
Ω
Chiar așa: de ce mai cheltuim banii pe alegeri?
Ce viitor se prefigurează pentru viața politică românească oare? Să încercăm să facem pe vrăjitoarele ghicitoare de viitor, dar fără ghioc și argint viu, ci numai pe baza a ceea ce ne-a învățat până acum istoria.
Așadar ...
Partidul de la putere, PSD-ul adică, chiar dacă scapă fără un congres extraordinar care să-l înlocuiască pe Ponta, își arată deja rosăturile și rupturile provocate de exercitarea puterii.
Indiferent cine va conduce acest partid, indiferent ce măsuri va lua la guvernare, în următorii ani, până la alegerile din 2016, lui i se vor pune în cârcă toate neîmplinirile României! Dacă suntem sinceri cu noi, putem spune că nu numai PSD-ul poartă vina rateurilor românești, că nu numai PSD-ul are corupți, că nu numai PSD-ul are hoți și borfași: noi, cei care nu ne aflăm la putere niciodată, am băgat de seamă de multă vreme că hoția și corupția transced culoarea politică, așa că, a pune numai și numai în sarcina PSD-ului toate prostiile și hoțiile vieții noastre publice, ar fi o mare greșeală!
În concluzie, indiferent cine va conduce stânga, indiferent ce va face stânga, uzura își va spune cuvântul, iar următoarele alegeri nu vor face altceva decât să-i treacă în rezervă, la o odihnă (bine?)meritată!
În mod paradoxal, dreapta se va uni în jurul unui așa zis partid de dreapta, în jurul (probabil) liberalilor care nu mai au nimic comun cu ideea de liberalism: se vor produce mișcări de trupe, vom asista din nou la migrație politică, de la primari până la partide întregi, inclusiv de deputați și senatori care, din disperare, se vor declara „independenți”! Vom asista din nou la „fuga din Egipt”, iar presiunea pe cei ce vor hotărî candidaturile și colegiile electorale, va crește exponențial!
Așa cum ne-am obișnuit, în ultima parte a mandatului, guvernul socialist va fi din ce în ce mai singur, iar opoziția va putea spune: „puțini am fost, mulți am rămas”!
Dacă asta este linia generală, putem vedea foarte clar cum se vor petrece lucrurile până la nivel de formațiune politică: dacă ne așteptăm ca partidul conservator (dacă va mai exista!) să rămână lângă socialiști, nu același lucru îl credem în legătură cu maghiarii și nici cu ... nu știu exact cum se cheamă, chestia aia, pseudo partidul lui Gabi Oprea, nici cu minoritățile (de ce mai avem nevoie de asemenea struțo cămile?), nici cu alte grupuscule care eventual vor viola din nou porțile parlamentului!
Am observat un lucru care nu ne place și de care ne temem în viitor: se vorbește despre unele modificări aduse legii electorale „privind alegerile prezidențiale”!
Ei bine, atenție sporită: nu trebuie să fie vorba despre alegerile prezidențiale, ci despre toate alegerile din România, pentru a putea da tuturor cetățenilor ocazia să-și exprime votul!
Să tragem linie și, să ne transportăm cu viteză în viitor: dacă noul președinte va avea suficientă răbdare, nu va trebui să facă altceva decât să stea pe margine și să arate guvernul cu degetul, asta urmând să agraveze starea de uzură, opoziția nu trebuie să facă gaură-n cer ci, să arate cât de deșarte au fost promisiunile preelectorale, opinia publică trebuie să arate cu degetul arestații și eventual judecații și, pentru încă o vreme luna de miere va funcționa! Apoi, oamenii vor observa că „nici ăștia nu face ce-a promis!”, vor ieși vorbe despre Iohannis, despre nevasta lui Iohannis, despre copiii lui Iohannis (dacă i-ar fi avut) și, pe măsură ce dreapta se va uza la putere, stânga va reîncepe să promită! Și iar traseism politic, iar primari și deputați, iar directori de școli, iar ... iar ...
Algoritmul jocului puterii nu poate fi schimbat decât de un accident petrecut la momentul oportun, ceva ce să impresioneze opinia publică, ceva ce să marcheze coafezele mai tare decât trandafirul negru, suleiman magnificul sau tânăr și neliniștit! Poate fi un deces, poate fi o nuntă sau un botez: nu contează, totu-i să prindă la public!
Altfel, lucrurile se vor petrece la fel!
Ω
Chiar așa: de ce mai cheltuim banii pe alegeri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu