Cum simțim și ce simțim pentru Uniunea Europeană
De cîțiva anișori , a apărut pe harta lumii o nouă formațiune politică , pe numele ei Uniunea Europeană : să vedem ce înseamnă ea , Uniunea , pentru cetățeanul "European" de rînd , de aici din România .
Să începem dar , cu puțină istorie : pornită din Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) , trecută prin faza de Comunitate Economică Europeană (CEE) mai cunoscută ca Piața Comună , a ajuns ca de la cele șase state de la începuturi să numere acum 28 și de la acordurile economice a evoluat politic pînă la nivelul de superstat . Faptul că înglobează republici dar și monarhii , ca și o varietate descurajantă de grade de dezvoltare socială și economico-tehnologică , nu pare a deranja pe nimeni dintre cei ce se pot numi factori de decizie !
În mod evident , din încropirea mai sus numitului stat unii au de cîștigat : noi ne iluzionăm cu gîndul că ne vine și nouă rîndul odată și odată ! Da , ne iluzionăm : marele cîștigător pare a fi Germania (în sfîrșit a înțeles că se poate cuceri economic și nu doar militar) , iar rîndul nostru nu va mai veni niciodată !
Și acestea fiind spuse , să trecem la ce ne doare : ce ne-a dat , ce bine ne-a făcut și cum ne-a și ne ajută Uniunea Europeană !
Discutînd la rece , omul simplu de pe stradă , a simțit intrarea în Uniune numai și numai prin deschiderea granițelor : de altfel , probabil că și fără această deschidere , statele vestice (net mai bine dezvoltate și mai bogate decît estul fost comunist) tot ar fi apelat la mîna de lucru ieftină a vecinilor mai năpăstuiți . Am spus mînă de lucru ieftină , nu și calificată , deoarece occidentul a demonstrat că are în primul rînd o lipsă acută de salahori , latrinieri și cîrcași și , abia apoi de doctori și profesori .
Paradoxal , aceste nevoi au ajutat România , scăpînd-o de o mare parte dintre cei ce altfel ar fi întins mîna așteptînd sub diverse forme ajutorul statului . Cîteva milioane de români și-au descoperit brusc vocația muncii în străini , populînd nișele neocupate pe această piață în cîteva state europene (în special de limbă latină - Italia , Franța , Spania) : concetățenii noștri , aproape muritori de foame în țară , au acceptat cu voioșie orice ocupație cît de cît plătită , reușind ca într-un timp record să devină indispensabili în unele economii (vezi Spania) , contribuind major la dezvoltarea acestora !
Dar (pentru că întotdeauna există un dar) a venit criza : și Spania n-a mai construit pentru că n-a mai avut cui să vîndă , Italia la fel , iar "sora noastră mai mare" Franța a descoperit că printre magrebieni s-au infiltrat prea mulți alogeni ! Adică , într-o traducere aproximativă , hoții noștri sînt mai buni decît hoții altora !
Nu putem minți : pe noi ne încîntă plecarea concetățenilor noștri tuciurii prin cele străinătățuri , măcar că ne mai lasă pe noi în pace ! Ce nu pricepem este altceva :
unu - de ce nu mai țipă nici o organizație umanitară cum că n-au drepturi , egalitate , etc
doi - dacă i-au prins la ciordit acolo , de ce mîncaț'aș ni-i dau nouă înapoi ?
Cinstit vorbind și fără glumă , pînă acum cîțiva ani , nu mai puteau de grija lor , iar acum nu știu cum să facă să scape de ei și să-i dea retur ! Nu putem zice că nu-i înțelegem !
Lăsînd deoparte fenomenul infracțional (inerent am spune) , să vedem ce au făcut harnicii noștri compatrioți cu banii cîștigați cu greu din muncă cinstită sau nu prea . Așadar , marea majoritate (să nu spunem toți) și-au făcut case : dar nu case , ci CASE ! De multe ori , vînzătorii de materiale de construcție au cîștigat mai bine decît cei plecați la muncă ! Odată îngropați banii în casă , odată etalată mașina cumpărată de ocazie , odată făcute cadourile de sărbători , odată înstrăinați de familii și de copii , "italienilor" noștri autohtoni , nu le-a rămas decît un singur lucru de făcut : întoarcerea la muncă ! Unii au încercat să pună pe picioare cîte o mică afacere , așa că peste noapte sate întregi s-au transformat în uriașe pensiuni agroturistice : vezi bine că toți sînt specialiști în turism !
Să lăsăm însă dezrădăcinații și să vedem ce se întîmplă cu elementul autohton stabil : unele firme occidentale au venit , au încercat , nu le-a plăcut și au fugit mîncînd pămîntul , altele au făcut afaceri în mod serios și au avut de cîștigat (Nokia s-a dus spre țări mai sărace și mai ieftine , Renault însă dezvoltă frumos afacerea de la Mioveni) .
Așa cum pungașii noștri au dat iama prin vest , la fel și pungașii lor au învățat drumul pe la noi , cu deosebirea că în România nimeni nu pune semnul egal între cetățenii italieni și mafie sau nu știu ce alte organizații criminale !
Într-o vorbă , românul , cînd i s-a dat de muncă , a muncit !
Pînă acum ne-am scăldat , ba chiar ne-am bălăcit în niște chestii anoste , fără sare și fără piper , ne-am învîrtit în cercul cenușiu al locurilor comune : spărgînd acest cerc , ce găsim însă ?
Găsim niște probleme pe care Uniunea Europeană nu le spune , nu le aduce în discuție , le bagă sub preș în cel mai pur stil românesc , mulțumindu-se cu situația de moment , temîndu-se să facă pasul necesar și de mulți înțeles și dorit , pas pe care cealaltă Uniune , cea sovietică , a încercat să-l facă dar (din fericire) nu i-a reușit !
Despre ce vorbim ?
Simplu , vorbim despre guvernarea unitară și coerentă : se pare că simpla politică monetară (oarecum) comună este insuficientă !
Se pare că directivele UE transmise și primite ca niște indiscutabile ordine superioare și neexplicate pe plan local nu sînt doar insuficiente ci sînt chiar dăunătoare !
Se pare că lipsa politicii militare comune taie mult din acoperirea și cuvîntul pe care l-ar avea UE de spus !
Se pare că statele care NU sînt în zona € au ieșit mai repede și mai ușor din criza ce în Grecia se adîncește !
Se pare că lipsa politicilor comune în mai multe domenii continuă să ne separe ireconciliabil (de la sănătate și pînă la unificarea semnelor și regulilor de circulație) !
Se pare că gigantul numit Parlament European este de fapt un organism inutilizabil !
Se pare că lipsa politicii externe comune mai mult ne îndepărtează decît ne apropie (oriunde în lume , cetățenii se recomandă ca fiind nemți , francezi , etc și nu europeni - așa că noi ne declarăm români și cînd este cazul luăm șuturi undeva , sub oblăduirea impotentului nostru minister de externe și nu sub protecția Ministerului European de Externe) .
Se pare , se pare , se pare ... se pare că așa cum se întîmplă de cînd e lumea și pămîntul , egalitatea este scriptică și declarativă , nu faptică : sîntem egali la norma de reprezentare în forurile europene (am văzut cine ajunge și ne ajunge) , sîntem egali la taxe și impozite , sîntem egali la primit bani din fondurile europene (procedurile sînt atît de ciudate , complicate și greoaie că nici statul nu reușește să le acceseze) , sîntem egali la aplicarea directivelor europene , sîntem adică egali cam peste tot pe unde nu contează !
Să nu uităm ce este mai important : SÎNTEM EGALI LA PREȚURI !
Sîntem însă egali pe piața muncii ? NU !
Sîntem egali în dreptul de circulație altfel decît turistic ? NU !
Sîntem egali în venituri ? NU !
Și atunci , eu , cetățean ROMÂN , să mă bucur că sînt și cetățean European ?
De ce ?
Ce îmi aduce asta mie ?
Cum mă ajută ?
Cum simt eu apartenența la super statul European ? Credeți că trimițîndu-i la Bruxelles pe becali , pe elena fostă băsescu sau pe pungașul cu pretenții , ștaif și nume de oraș mehedințean , am devenit cetățean European ?
Așa credeți ?
Atunci vă înșelați : nu sînt deloc mîndru că în numele meu/nostru poate sau putea vorbi un analfabet de la coada oii , o deșteaptă capabilă să țină discursuri în sala greșită (de cîte ori o fi vorbit în săli ... goale) sau un hoț lipsit de orice rămășiță de bun simț !
Nu mă simt și nici nu sînt egal cu francezii , nemții , olandezii ori alții asemenea lor : statul român face tot posibilul să nu greșesc și să mă simt egalul lor !
Spațiul Schengen rămîne închis unor cetățeni ai unui stat membru al superstatului European , ca și cum eu , român , n-aș avea voie să mă duc în județul Botoșani !
Piața muncii este închisă românilor în unele state ca și cum eu , român , n-aș avea voie să mă angajez în județul Cluj !
Concluzia ?
Eu mă simt cetățean ROMÂN și nu European !
Eu știu că sînt condus de un guvern (de regulă politicianist și incompetent) care nu răspunde în fața nimănui și ale cărui greșeli mi se sparg mie în cap !
Eu știu că nu sînt apărat și nici reprezentat de Uniunea Europeană ci de un stat care pune în poziții cheie clienți politici , oameni în care nu se poate avea încredere !
Așa că ... dacă vreți să mă simt CETĂȚEAN EUROPEAN cu drepturi depline și egal cu ceilalți cetățeni ai zisei uniuni , asigurați-mi mie și celorlalți locuitori ai spațiului mai sus pomenit :
aceleași legi
aceleași drepturi
aceleași obligații
aceeași reprezentare
aceeași protecție în afara granițelor
aceleași semne de circulație
aceleași uniforme
................................
aceleași ... aceleași ... aceleași !
Abia atunci nu ne vom mai simți cetățeni de mîna a doua sau a treia !
Abia atunci voi înțelege că Uniunea Europeană îmi vrea binele cînd îmi cere să aplic niște norme care mie , la prima vedere nu-mi spun nimic !
Abia atunci voi înțelege că uniunea înseamnă mai mult decît moneda € !
Pînă atunci însă , simt că mă pot lipsi de noul stat multinațional , pe care îl percep/em ca pe o altă Uniune Sovietică , dar mai blîndă !
Mă pot lipsi de organismul politic ce îmi cere doar să muncesc ieftin iar în restul timpului , fără să mă cunoască vreun pic , mă tratează de țigan !
Mă pot lipsi de birocrații care preiau directivele europene și mi le aruncă în brațe fără ca ei să le înțeleagă măcar terminologia !
Mă pot lipsi de asomare , rămîn la tăiere !
Mă pot lipsi fără nici o remușcare !
Ω
Dumneavoastră , nu ?
De cîțiva anișori , a apărut pe harta lumii o nouă formațiune politică , pe numele ei Uniunea Europeană : să vedem ce înseamnă ea , Uniunea , pentru cetățeanul "European" de rînd , de aici din România .
Să începem dar , cu puțină istorie : pornită din Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) , trecută prin faza de Comunitate Economică Europeană (CEE) mai cunoscută ca Piața Comună , a ajuns ca de la cele șase state de la începuturi să numere acum 28 și de la acordurile economice a evoluat politic pînă la nivelul de superstat . Faptul că înglobează republici dar și monarhii , ca și o varietate descurajantă de grade de dezvoltare socială și economico-tehnologică , nu pare a deranja pe nimeni dintre cei ce se pot numi factori de decizie !
În mod evident , din încropirea mai sus numitului stat unii au de cîștigat : noi ne iluzionăm cu gîndul că ne vine și nouă rîndul odată și odată ! Da , ne iluzionăm : marele cîștigător pare a fi Germania (în sfîrșit a înțeles că se poate cuceri economic și nu doar militar) , iar rîndul nostru nu va mai veni niciodată !
Și acestea fiind spuse , să trecem la ce ne doare : ce ne-a dat , ce bine ne-a făcut și cum ne-a și ne ajută Uniunea Europeană !
Discutînd la rece , omul simplu de pe stradă , a simțit intrarea în Uniune numai și numai prin deschiderea granițelor : de altfel , probabil că și fără această deschidere , statele vestice (net mai bine dezvoltate și mai bogate decît estul fost comunist) tot ar fi apelat la mîna de lucru ieftină a vecinilor mai năpăstuiți . Am spus mînă de lucru ieftină , nu și calificată , deoarece occidentul a demonstrat că are în primul rînd o lipsă acută de salahori , latrinieri și cîrcași și , abia apoi de doctori și profesori .
Paradoxal , aceste nevoi au ajutat România , scăpînd-o de o mare parte dintre cei ce altfel ar fi întins mîna așteptînd sub diverse forme ajutorul statului . Cîteva milioane de români și-au descoperit brusc vocația muncii în străini , populînd nișele neocupate pe această piață în cîteva state europene (în special de limbă latină - Italia , Franța , Spania) : concetățenii noștri , aproape muritori de foame în țară , au acceptat cu voioșie orice ocupație cît de cît plătită , reușind ca într-un timp record să devină indispensabili în unele economii (vezi Spania) , contribuind major la dezvoltarea acestora !
Dar (pentru că întotdeauna există un dar) a venit criza : și Spania n-a mai construit pentru că n-a mai avut cui să vîndă , Italia la fel , iar "sora noastră mai mare" Franța a descoperit că printre magrebieni s-au infiltrat prea mulți alogeni ! Adică , într-o traducere aproximativă , hoții noștri sînt mai buni decît hoții altora !
Nu putem minți : pe noi ne încîntă plecarea concetățenilor noștri tuciurii prin cele străinătățuri , măcar că ne mai lasă pe noi în pace ! Ce nu pricepem este altceva :
unu - de ce nu mai țipă nici o organizație umanitară cum că n-au drepturi , egalitate , etc
doi - dacă i-au prins la ciordit acolo , de ce mîncaț'aș ni-i dau nouă înapoi ?
Cinstit vorbind și fără glumă , pînă acum cîțiva ani , nu mai puteau de grija lor , iar acum nu știu cum să facă să scape de ei și să-i dea retur ! Nu putem zice că nu-i înțelegem !
Lăsînd deoparte fenomenul infracțional (inerent am spune) , să vedem ce au făcut harnicii noștri compatrioți cu banii cîștigați cu greu din muncă cinstită sau nu prea . Așadar , marea majoritate (să nu spunem toți) și-au făcut case : dar nu case , ci CASE ! De multe ori , vînzătorii de materiale de construcție au cîștigat mai bine decît cei plecați la muncă ! Odată îngropați banii în casă , odată etalată mașina cumpărată de ocazie , odată făcute cadourile de sărbători , odată înstrăinați de familii și de copii , "italienilor" noștri autohtoni , nu le-a rămas decît un singur lucru de făcut : întoarcerea la muncă ! Unii au încercat să pună pe picioare cîte o mică afacere , așa că peste noapte sate întregi s-au transformat în uriașe pensiuni agroturistice : vezi bine că toți sînt specialiști în turism !
Să lăsăm însă dezrădăcinații și să vedem ce se întîmplă cu elementul autohton stabil : unele firme occidentale au venit , au încercat , nu le-a plăcut și au fugit mîncînd pămîntul , altele au făcut afaceri în mod serios și au avut de cîștigat (Nokia s-a dus spre țări mai sărace și mai ieftine , Renault însă dezvoltă frumos afacerea de la Mioveni) .
Așa cum pungașii noștri au dat iama prin vest , la fel și pungașii lor au învățat drumul pe la noi , cu deosebirea că în România nimeni nu pune semnul egal între cetățenii italieni și mafie sau nu știu ce alte organizații criminale !
Într-o vorbă , românul , cînd i s-a dat de muncă , a muncit !
Pînă acum ne-am scăldat , ba chiar ne-am bălăcit în niște chestii anoste , fără sare și fără piper , ne-am învîrtit în cercul cenușiu al locurilor comune : spărgînd acest cerc , ce găsim însă ?
Găsim niște probleme pe care Uniunea Europeană nu le spune , nu le aduce în discuție , le bagă sub preș în cel mai pur stil românesc , mulțumindu-se cu situația de moment , temîndu-se să facă pasul necesar și de mulți înțeles și dorit , pas pe care cealaltă Uniune , cea sovietică , a încercat să-l facă dar (din fericire) nu i-a reușit !
Despre ce vorbim ?
Simplu , vorbim despre guvernarea unitară și coerentă : se pare că simpla politică monetară (oarecum) comună este insuficientă !
Se pare că directivele UE transmise și primite ca niște indiscutabile ordine superioare și neexplicate pe plan local nu sînt doar insuficiente ci sînt chiar dăunătoare !
Se pare că lipsa politicii militare comune taie mult din acoperirea și cuvîntul pe care l-ar avea UE de spus !
Se pare că statele care NU sînt în zona € au ieșit mai repede și mai ușor din criza ce în Grecia se adîncește !
Se pare că lipsa politicilor comune în mai multe domenii continuă să ne separe ireconciliabil (de la sănătate și pînă la unificarea semnelor și regulilor de circulație) !
Se pare că gigantul numit Parlament European este de fapt un organism inutilizabil !
Se pare că lipsa politicii externe comune mai mult ne îndepărtează decît ne apropie (oriunde în lume , cetățenii se recomandă ca fiind nemți , francezi , etc și nu europeni - așa că noi ne declarăm români și cînd este cazul luăm șuturi undeva , sub oblăduirea impotentului nostru minister de externe și nu sub protecția Ministerului European de Externe) .
Se pare , se pare , se pare ... se pare că așa cum se întîmplă de cînd e lumea și pămîntul , egalitatea este scriptică și declarativă , nu faptică : sîntem egali la norma de reprezentare în forurile europene (am văzut cine ajunge și ne ajunge) , sîntem egali la taxe și impozite , sîntem egali la primit bani din fondurile europene (procedurile sînt atît de ciudate , complicate și greoaie că nici statul nu reușește să le acceseze) , sîntem egali la aplicarea directivelor europene , sîntem adică egali cam peste tot pe unde nu contează !
Să nu uităm ce este mai important : SÎNTEM EGALI LA PREȚURI !
Sîntem însă egali pe piața muncii ? NU !
Sîntem egali în dreptul de circulație altfel decît turistic ? NU !
Sîntem egali în venituri ? NU !
Și atunci , eu , cetățean ROMÂN , să mă bucur că sînt și cetățean European ?
De ce ?
Ce îmi aduce asta mie ?
Cum mă ajută ?
Cum simt eu apartenența la super statul European ? Credeți că trimițîndu-i la Bruxelles pe becali , pe elena fostă băsescu sau pe pungașul cu pretenții , ștaif și nume de oraș mehedințean , am devenit cetățean European ?
Așa credeți ?
Atunci vă înșelați : nu sînt deloc mîndru că în numele meu/nostru poate sau putea vorbi un analfabet de la coada oii , o deșteaptă capabilă să țină discursuri în sala greșită (de cîte ori o fi vorbit în săli ... goale) sau un hoț lipsit de orice rămășiță de bun simț !
Nu mă simt și nici nu sînt egal cu francezii , nemții , olandezii ori alții asemenea lor : statul român face tot posibilul să nu greșesc și să mă simt egalul lor !
Spațiul Schengen rămîne închis unor cetățeni ai unui stat membru al superstatului European , ca și cum eu , român , n-aș avea voie să mă duc în județul Botoșani !
Piața muncii este închisă românilor în unele state ca și cum eu , român , n-aș avea voie să mă angajez în județul Cluj !
Concluzia ?
Eu mă simt cetățean ROMÂN și nu European !
Eu știu că sînt condus de un guvern (de regulă politicianist și incompetent) care nu răspunde în fața nimănui și ale cărui greșeli mi se sparg mie în cap !
Eu știu că nu sînt apărat și nici reprezentat de Uniunea Europeană ci de un stat care pune în poziții cheie clienți politici , oameni în care nu se poate avea încredere !
Așa că ... dacă vreți să mă simt CETĂȚEAN EUROPEAN cu drepturi depline și egal cu ceilalți cetățeni ai zisei uniuni , asigurați-mi mie și celorlalți locuitori ai spațiului mai sus pomenit :
aceleași legi
aceleași drepturi
aceleași obligații
aceeași reprezentare
aceeași protecție în afara granițelor
aceleași semne de circulație
aceleași uniforme
................................
aceleași ... aceleași ... aceleași !
Abia atunci nu ne vom mai simți cetățeni de mîna a doua sau a treia !
Abia atunci voi înțelege că Uniunea Europeană îmi vrea binele cînd îmi cere să aplic niște norme care mie , la prima vedere nu-mi spun nimic !
Abia atunci voi înțelege că uniunea înseamnă mai mult decît moneda € !
Pînă atunci însă , simt că mă pot lipsi de noul stat multinațional , pe care îl percep/em ca pe o altă Uniune Sovietică , dar mai blîndă !
Mă pot lipsi de organismul politic ce îmi cere doar să muncesc ieftin iar în restul timpului , fără să mă cunoască vreun pic , mă tratează de țigan !
Mă pot lipsi de birocrații care preiau directivele europene și mi le aruncă în brațe fără ca ei să le înțeleagă măcar terminologia !
Mă pot lipsi de asomare , rămîn la tăiere !
Mă pot lipsi fără nici o remușcare !
Ω
Dumneavoastră , nu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu