Faceți căutări pe acest blog

joi, 18 iulie 2013

Cică - Dependența de bătaie

   Nici bătaia nu mai e ce a fost !

   Am să vă spun un secret : piața , aia cu verdețuri și fructe , are un farmec foarte subtil ! Atît de subtil , încît mie îmi scapă ! Adică , spus direct și pe scurt , nu-mi place mersul la piață , nu-mi place să ocolesc pe la toate tarabele de cel puțin trei ori pentru o legătură de pătrunjel și de alte trei ori pentru una de mărar și de alte trei ori pentru un kilogram de cartofi și și și ... ! Și unora , în special doamnelor noastre , le place la nebunie sportul ăsta : mie însă , vă spun drept , nu !
   Și cu toate astea , pentru că (după părerea mea) nu există priveliște mai urîtă pe lumea asta decît o femeie asediată de plase și sacoșe tîrîndu-se cu mare greutate spre casă , îmi fac periodic datoria de cărăuș : mă înarmez cu răbdare și particip la marele ritual al cumpărăturilor din piață ! Pînă aici , nimic nou , mulți fiind cei ce procedează astfel , într-un gest de penitență gospodărească !
   Și oricît de mult am încerca să ne fofilăm noi , atunci cînd din senin , fără nici o legătură cu filmul la care vă uitați sau cu discuția pe care o purtați , iubita dumneavoastră soție spune „mîine aș vrea să iau” - și înșiră o listă lungă de legume - faceți bine și pregătiți-vă de cărat : șansele de scăpare sînt zero !
   Pînă aici , nimic nou !
   Nou mi s-a părut altceva : șapte vinete au costat 11 lei (sau roni , de parcă ar exista moneda asta !) și 40 de bani ! Ei bine da , 11,40 ! În altă parte , altceva a făcut 3,27 lei ! Sau 5,85 ! Ciudat rău mai este astăzi în piață : eu știam sau cel puțin așa eram eu învățat , că țăranul nu cîntărește cu un utilaj foarte precis și că de fiecare dată cînd vinde ceva , într-un gest de falsă mărinimie , mai lasă de la el clientului ceva , vinde adică „cu bătaie” ! Cînd acul cîntarului tremura aproape de cantitatea cerută , el , țăranul , cu un gest ancestral ce l-a însoțit genetic împreună cu Miorița și Meșterul Manole , mai arunca în tas o roșie sau  un măr ori o prună , împlinind astfel ritualul tradițional al schimbului de mărfuri și bani ! 
   Așa că , deși nu credeam să o spun vreodată , regret bătaia !
   Îi duc dorul !
   Îmi lipsește !
   Parcă nu mai are roșia suflet !
   Odată cu dispariția „bătăii” a dispărut și ultima fărîmă de producător : astăzi , în piețe , vînd ultimele verigi ale lanțului „import - desfacere” , indivizi care n-au văzut în viața lor cîmpul decît din tren sau mașină (ca și mine de altfel) și care nu au nici un pic de legătură cu ceea ce vînd ; la fel ar proceda și cu șuruburi , cuie sau chiloți !
   Drept care , îmi voi „bate” doamna la cap să cumpărăm pe viitor doar din supermarket : și ei ne cîntăresc la gram , însă plătesc mai multe impozite decît omologii din piețe ! Sînt convins că va fi de acord cu mine !

  Ω

   Problema este alta : cît timp va rezista fără mers la piață ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu