Qui prodest ?
Chiar așa : cui folosește ?
Am văzut cu ceva timp în urmă cine se ocupă de obicei cu scrierea istoriei : mare atenție , cu scrierea și nu cu facerea istoriei !
Cu făcut istoria se ocupă niște fraieri care habar n-au de asta : cei ce scriu istoria , urmează să-i boteze cu titluri pompoase (buni , viteji , bătrîni , mari , etc) și să-i dea exemplu generațiilor viitoare ! O observație personală : nici unul dintre conducătorii români susceptibili de a boteza capitole în manualele de istorie nu are un cognomen cu adevărat descriptiv ci , numai unele generale , din care creadă fiecare ce o vrea ; în schimb , cei ce n-au nici o șansă să devină titluri au rămas în istorie cu nume de multe ori savuroase (Ștefan Chiorul , Mihnea Turcitul ori chiar Lăcustă Vodă) ! Acum , la drept vorbind , cine se așteaptă la fapte eroice din partea unuia ce și-a legat numele în primul rînd de ciumă ?
Bun , să lăsăm numele astea de post-botez și să revenim la întrebarea din titlu : de ce se scrie istoria ?
Din pasiune ? Greșit : din pasiune se pot scrie cel mult memorii sau amintiri , acestea avînd de fapt scopul de a demonstra posterității ce tip tare era autorul lor ! Așa că , indiferent de binevoitorul ce s-a obosit să ne transmită părerea lui (de la Napoleon la C. Argetoianu) , toți se disculpă de ceva și arată că au ales (forțat) singura (și cea mai bună) cale de urmat !
Putem avea încredere într-o asemenea istorie ? Puțin sau deloc : genialul Bonaparte ne explică în faimosul Memorial cum că a fost obligat să părăsească bolnavii în Siria , ori să măcelărească prizonierii musulmani , însă nici o clipă nu ne spune că Egiptul a fost doar un moft și o pierdere - cu toate momentele de poveste și istorie - ce i se datorează în totalitate ! Așadar , dacă pînă și împăratul o trage pe Academiei ...
Din necesitate ? Din nou greșit : ni se spune în mod repetat , că cine nu cunoaște istoria este condamnat să o retrăiască ! Nici nu mai contează cine a spus asta (prea mulți sînt creditați) , pentru că dacă în teorie este corect , în practică dictonul se dovedește total nefuncțional !
De ce ?
Răspunsul este simplu : pentru că ceea ce învățăm noi este istoria noastră , nici pe departe istoria vecinilor (cu atît mai puțin a unor vecini antipatici) ! Într-adevăr , fiecare cultură își prezintă propria istorie atît de bombastic deformat încît nu se îmbină în veci cu cea a vecinilor : și toate astea din vina noastră ? Numai a noastră ? Nici gînd , stimații noștri vecini procedează la fel , rezultatul final fiind o mulțime de istorii care nu se mai leagă pentru nimic în lume !
Un exemplu comod în această direcție este statul Asăneștilor : numit în istoria românească Imperiul valaho - bulgar , în cea bulgară Țaratul bulgaro - valah , nu are în cele două interpretări decît cîteva elemente comune , printre care cîteva nume (Petru , Asan , Borilă) precum și capitala (Veliko Tîrnovo) - în rest , Dumnezeu cu mila , fiecare parte încercînd prin munca propriilor istorici să demonstreze că , și că , și ... Uitînd însă un lucru foarte important : atunci cînd locuitorii celor două maluri ale Dunării nu învățau la școală cît de viteji au fost strămoșii lor , considerau fluviul pur și simplu un drum ! Un drum comun , un bun comun , o afacere comună : drum care i-a unit , nu i-a separat ! Separația a venit odată cu oamenii politici , care au hotărît și cum se scrie istoria !
Din nevoia de adevăr istoric ? Greșit din nou ! Mult căutatul , adulatul , minunatul , doritul adevăr istoric , are o singură mare calitate :
Bună parte din teza nazistă a superiorității rasiale s-a bazat pe Germania lui Tacit : s-a bazat este cel puțin eronat spus , pentru că în spatele unui nume atît de mare , „savanții” regimului au rescris și completat lucrarea anticului istoric (originalul nu-i prezenta prea ... roz și nici nu s-a păstrat in integrum) și cel puțin o generație a fost îndoctrinată cu falsa poveste !
Dar de Burebista , conducătorul primului stat dac centralizat , își mai amintește cineva ?
Dar de inginerul rus X Ygrecovici Z (scuze , îmi scapă numele) , cel care a inventat ... motorul Diesel , mai știe cineva ? Nu rîdeți , chestia asta se învăța în școlile românești prin anii '50 !
Exemple sînt cu duiumul : problema nu este să le găsești , problema este să le eviți !
Așadar , dacă nici găsirea adevărului istoric nu este scopul (am demonstrat rapid dar clar credem noi , că adevărul istoric nu este absolut ci instantaneu , schimbîndu-se , evoluînd , modificîndu-se funcție de necesități despre care vom vorbi cu altă ocazie) istoriei , atunci care este ?
Răspunsul este cumplit de simplu și îngrozitor de ușor de dat : rostul , motivul , cauza și rațiunea pentru care este scrisă istoria este nevoia clasei politice dintr-un anumit moment istoric de a demonstra ceva (pe termen scurt) și de a educa în sensul dorit (pe termen lung) propriii cetățeni !
Adică , foarte pe scurt , istoria este scrisă pentru a fi propagandă și nu adevărată !
Un adevăr incomod poate deveni o pagină de istorie absolut glorioasă : la Waterloo , cînd francezii pierduseră în mod evident lupta și pînă și împăratul părăsise cîmpul de bătălie , englezii , din dorința de a scurta poate lupta , ori de a scuti ceva vărsare de sînge , după ce au înconjurat singura unitate franceză ce încă mai lupta (elemente din Bătrîna Gardă - adică din Garda Imperială) , au cerut soldaților acesteia să depună armele ! Din careul în care încă mai rezistau asalturilor engleze , o voce a strigat : „garda moare , dar nu se predă” ! Superb moment , sublim am spune , mai ales că englezii , pragmatici cum îi știm , în loc să-și traducă eroicul răspuns , au pus tunurile pe ei și au terminat discuția ! Sincer vorbind , parcă simți o lacrimă gîndindu-te la bravii ostași francezi care așa și pe dincolo ... Frumos , nimic de spus : ce efect ar fi avut însă asupra elevilor (din toată lumea , inclusiv englezi) dacă în locul înălțătorului răspuns li s-ar fi prezentat adevărul și anume că un bătrîn grenadier a strigat ...
Ei bine , dacă asta este o minciună educativo-eroico-pioasă , altele nu sînt nici pe departe atît de inofensive !
Despre astea însă , cu o altă ocazie !
Ω
Interesant , nu ?
Chiar așa : cui folosește ?
Am văzut cu ceva timp în urmă cine se ocupă de obicei cu scrierea istoriei : mare atenție , cu scrierea și nu cu facerea istoriei !
Cu făcut istoria se ocupă niște fraieri care habar n-au de asta : cei ce scriu istoria , urmează să-i boteze cu titluri pompoase (buni , viteji , bătrîni , mari , etc) și să-i dea exemplu generațiilor viitoare ! O observație personală : nici unul dintre conducătorii români susceptibili de a boteza capitole în manualele de istorie nu are un cognomen cu adevărat descriptiv ci , numai unele generale , din care creadă fiecare ce o vrea ; în schimb , cei ce n-au nici o șansă să devină titluri au rămas în istorie cu nume de multe ori savuroase (Ștefan Chiorul , Mihnea Turcitul ori chiar Lăcustă Vodă) ! Acum , la drept vorbind , cine se așteaptă la fapte eroice din partea unuia ce și-a legat numele în primul rînd de ciumă ?
Bun , să lăsăm numele astea de post-botez și să revenim la întrebarea din titlu : de ce se scrie istoria ?
Din pasiune ? Greșit : din pasiune se pot scrie cel mult memorii sau amintiri , acestea avînd de fapt scopul de a demonstra posterității ce tip tare era autorul lor ! Așa că , indiferent de binevoitorul ce s-a obosit să ne transmită părerea lui (de la Napoleon la C. Argetoianu) , toți se disculpă de ceva și arată că au ales (forțat) singura (și cea mai bună) cale de urmat !
Putem avea încredere într-o asemenea istorie ? Puțin sau deloc : genialul Bonaparte ne explică în faimosul Memorial cum că a fost obligat să părăsească bolnavii în Siria , ori să măcelărească prizonierii musulmani , însă nici o clipă nu ne spune că Egiptul a fost doar un moft și o pierdere - cu toate momentele de poveste și istorie - ce i se datorează în totalitate ! Așadar , dacă pînă și împăratul o trage pe Academiei ...
Din necesitate ? Din nou greșit : ni se spune în mod repetat , că cine nu cunoaște istoria este condamnat să o retrăiască ! Nici nu mai contează cine a spus asta (prea mulți sînt creditați) , pentru că dacă în teorie este corect , în practică dictonul se dovedește total nefuncțional !
De ce ?
Răspunsul este simplu : pentru că ceea ce învățăm noi este istoria noastră , nici pe departe istoria vecinilor (cu atît mai puțin a unor vecini antipatici) ! Într-adevăr , fiecare cultură își prezintă propria istorie atît de bombastic deformat încît nu se îmbină în veci cu cea a vecinilor : și toate astea din vina noastră ? Numai a noastră ? Nici gînd , stimații noștri vecini procedează la fel , rezultatul final fiind o mulțime de istorii care nu se mai leagă pentru nimic în lume !
Un exemplu comod în această direcție este statul Asăneștilor : numit în istoria românească Imperiul valaho - bulgar , în cea bulgară Țaratul bulgaro - valah , nu are în cele două interpretări decît cîteva elemente comune , printre care cîteva nume (Petru , Asan , Borilă) precum și capitala (Veliko Tîrnovo) - în rest , Dumnezeu cu mila , fiecare parte încercînd prin munca propriilor istorici să demonstreze că , și că , și ... Uitînd însă un lucru foarte important : atunci cînd locuitorii celor două maluri ale Dunării nu învățau la școală cît de viteji au fost strămoșii lor , considerau fluviul pur și simplu un drum ! Un drum comun , un bun comun , o afacere comună : drum care i-a unit , nu i-a separat ! Separația a venit odată cu oamenii politici , care au hotărît și cum se scrie istoria !
Din nevoia de adevăr istoric ? Greșit din nou ! Mult căutatul , adulatul , minunatul , doritul adevăr istoric , are o singură mare calitate :
adevărul istoric este volatil !
Dacă sună ca un nonsens , să știți că dumneavoastră greșiți : fiecare epocă în parte are propriul său adevăr istoric , ba de multe ori acesta (adevărul) suportă niște modificări uluitor de rapide și neașteptate !Bună parte din teza nazistă a superiorității rasiale s-a bazat pe Germania lui Tacit : s-a bazat este cel puțin eronat spus , pentru că în spatele unui nume atît de mare , „savanții” regimului au rescris și completat lucrarea anticului istoric (originalul nu-i prezenta prea ... roz și nici nu s-a păstrat in integrum) și cel puțin o generație a fost îndoctrinată cu falsa poveste !
Dar de Burebista , conducătorul primului stat dac centralizat , își mai amintește cineva ?
Dar de inginerul rus X Ygrecovici Z (scuze , îmi scapă numele) , cel care a inventat ... motorul Diesel , mai știe cineva ? Nu rîdeți , chestia asta se învăța în școlile românești prin anii '50 !
Exemple sînt cu duiumul : problema nu este să le găsești , problema este să le eviți !
Așadar , dacă nici găsirea adevărului istoric nu este scopul (am demonstrat rapid dar clar credem noi , că adevărul istoric nu este absolut ci instantaneu , schimbîndu-se , evoluînd , modificîndu-se funcție de necesități despre care vom vorbi cu altă ocazie) istoriei , atunci care este ?
Răspunsul este cumplit de simplu și îngrozitor de ușor de dat : rostul , motivul , cauza și rațiunea pentru care este scrisă istoria este nevoia clasei politice dintr-un anumit moment istoric de a demonstra ceva (pe termen scurt) și de a educa în sensul dorit (pe termen lung) propriii cetățeni !
Adică , foarte pe scurt , istoria este scrisă pentru a fi propagandă și nu adevărată !
Un adevăr incomod poate deveni o pagină de istorie absolut glorioasă : la Waterloo , cînd francezii pierduseră în mod evident lupta și pînă și împăratul părăsise cîmpul de bătălie , englezii , din dorința de a scurta poate lupta , ori de a scuti ceva vărsare de sînge , după ce au înconjurat singura unitate franceză ce încă mai lupta (elemente din Bătrîna Gardă - adică din Garda Imperială) , au cerut soldaților acesteia să depună armele ! Din careul în care încă mai rezistau asalturilor engleze , o voce a strigat : „garda moare , dar nu se predă” ! Superb moment , sublim am spune , mai ales că englezii , pragmatici cum îi știm , în loc să-și traducă eroicul răspuns , au pus tunurile pe ei și au terminat discuția ! Sincer vorbind , parcă simți o lacrimă gîndindu-te la bravii ostași francezi care așa și pe dincolo ... Frumos , nimic de spus : ce efect ar fi avut însă asupra elevilor (din toată lumea , inclusiv englezi) dacă în locul înălțătorului răspuns li s-ar fi prezentat adevărul și anume că un bătrîn grenadier a strigat ...
MERDE ?
Parcă-ți dispare lacrima !Ei bine , dacă asta este o minciună educativo-eroico-pioasă , altele nu sînt nici pe departe atît de inofensive !
Despre astea însă , cu o altă ocazie !
Ω
Interesant , nu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu