Cică - De la curvă la mareșal

   Despre uniforme , mode și uniformizare


   Încep cu o recunoaștere : nu îmi plac uniformele , ori , mai exact , nu-mi place ideea pe care o bagă uniforma de orice fel în capul cetățenilor !
   Foarte pe scurt , vă spun că puteam deveni ofițer de carieră , însă am refuzat din cauza uniformei și a lui „să trăiți” !
   Nu-i judec însă pe cei cărora le place uniforma , se simt bine purtînd-o sau chiar îi excită ! Este treaba lor , atîta timp cît pe mine și pe cei ca mine îi lasă în pace !
   Însă , de mai mulți ani , în România și nu numai , se manifestă un fenomen pe care eu personal îl consider îngrijorător : dacă pînă acum vreo două zeci de ani fugeam de uniformă ca dracu` de tămîie , astăzi , deși nu ne dăm seama , ne încadrăm singuri singurei și sigur nesiliți de nimeni în tipare prestabilite : e moda cu „blugi” ? Purtăm toți blugi !
   E moda cu ii ? Purtăm toate ii !
   E moda cu feisbuc ? Păpăm toți feisbuc pe pîine !
   E moda cu X ? Ne toți X !

   Deși nu pare , deși credem că hotărîm singuri ce alegem , ne înșelăm : prezentate în ambalaje colorate , atrăgătoare și apetisante , aceste „mode” nu fac altceva decît să ne uniformizeze și să ne aplatizeze !
   Gîndind mai departe de vîrful nasului personal , încercînd să aprofundăm studiul problemei , realizăm brusc un paradox : OMUL de fapt , chiar are nevoie de uniforme , uniformizare și uniformitate ! Această matriță în care ne toarnă societatea , este de fapt bună pentru majoritatea concetățenilor noștri , oameni și ei , care însă au nevoie disperată de repere simple și sigure , de puncte de referință cît mai la îndemînă ! Așa că , matrița discutată mai sus nu este doar bună , ci pentru majoritatea chiar necesară !

   Pînă aici , toate bune și frumoase : uniformele și uniformizarea nu ar trebui să ne deranjeze !
   Și totuși o face !
   De ce ?
   Pentru că unii dintre concetățenii noștri , pierzînd simțul ridicolului (asta dacă l-au avut vreodată) , își închipuiesc că sensul vieții este UNIFORMA , că ea trebuiește purtată oriunde și oricînd , că se potrivește oricui și la orice vîrstă ,

UITÎND CĂ UNIFORMA ÎNSEAMNĂ UN LOC DE MUNCĂ , O OCUPAȚIE ȘI NU UN STIL DE VIAȚĂ !

   Pînă și curvele de pe centură au o uniformă de „lucru” și una de civilie (vă închipuiți că s-ar duce în „hainele de muncă” la o ședință la școala copilului ?) !

   Dacă un general iese pe stradă , la plimbare , în uniforma de paradă și pieptul plin de decorații , ni se pare ridicol și-l bănuim de cine știe ce gînduri ascunse !
   N-am văzut încă medic , în parc , în halat și la braț cu soția !
   Și nici măcelar în aceeași situație , încercînd să se dea drept chirurg !
   N-am văzut , oricît am căutat !
   Dar ce-am văzut ?
   Am văzut multe (scuzați) TUTE , îmbrăcate în uniforma curvelor de margine de drum , la brațul unor TUȚI mîndri de podoaba ce-i însoțește ! Am mai spus-o și o repetăm : înainte de a ieși cu ea din casă , privește-o atent și încearcă să răspunzi la o întrebare simplă (așa cum arată acum , i-aș prezenta-o mamii ?) ! Dacă răspunsul sincer dat este afirmativ , fără nici o urmă de jenă , foarte bine , dacă nu ... tinere , ai o problemă !
   O altă modă ce ne uniformizează tineretul , este aceea a limbajului ! Și nu vorbim aici despre jargon , sau despre limbajul specific unei ocupații anume : nu , ne referim la discuțiile normale dintre prieteni !
   Exemplu viu : zilele trecute , aflîndu-ne într-un parc , sîntem depășiți agale , de doi juni bicicliști ! Tinerii în discuție , împreună nu depășeau trei zeci de ani , dialogul dintre ei fiind de genul :
- Fraiere !
- Da bă , mîncami-ai .... !
- Bă , s-o ... pe măta aia care nu mai este , ai auzit/vazut ... etc ?
- Da bă , să-mi bag ... !

   Regretam că nu am fost „pe fază” ca să-i înregistrez : ar fi interesant de urmărit reacția părinților celor doi , dacă ar putea fi puși să-și asculte odraslele ...
   Ulterior , fiind atenți , am constatat că înregistrarea nu-și avea rostul : așa se vorbește (spre rușinea mea , n-am știut) în mod curent !
   Înjurătura cea mai murdară și obscenă la adresa mamei , este semn de afecțiune !  
   A te adresa cuiva fără f... , p.... , etc , etc , este o insultă ! Și nu numai în cazul unor puști ce se cred maturi , nu , în cazul tuturor ! Ascultați strada noaptea : dacă trece o pereche , discuția celor doi se poartă răstit , dacă este un grup , cacofonia ce-l însoțește trebuiește musai urlată , iar dacă este o mulțime cu un singur membru , atunci acesta sigur vorbește la telefon : tare ; cît mai tare !
   A propos de telefon : ultima „modă” este să ai căștile înfipte în urechi ; nu contează că te calcă mașina , nu contează că-ți cade un ghiveci în cap , nu contează că folosind căștile nu mai știi cît de tare vorbești și informezi pe toată lumea despre problemele tale , nu mai contează decît să ai căștile bine înfipte în urechi ! În principiu , căștile astea nu reprezintă nimic rău , dar cu limite de timp și loc : ca toate modele însă , trebuie să atingă extremele ! În caz contrar , ne-ar lipsi ... uniforma sub care să ni se pară nouă că este cald și bine !

     Ω

   Ca să vă fie clar de ce nu ne plac uniformele și modele , încheiem cu o întrebare lămuritoare : înțelegem că o

F.... PE MĂSA ȘI CĂ-I BAGĂ P.... ȘI CĂ-I DĂ S-O MĂNÎNCE ETC , ETC !

   Înțelegem !
   Dar de ce numai măsii ?
   De ce nu și lu` tasu` ?

   Vă rugăm mult , spargeți tiparele : înjurați și de TATĂ , de UNCHI , de MĂTUȘI , etc , etc !
   Puteți ?