Mare noroc cu muzica !
Cu mare plăcere , ca întotdeauna , am mers la Operă să ascultăm/vedem Traviata : pentru cine nu știe , în spatele muzicii absolut splendide , stă un roman (lacrimogen) , în spatele căruia stă un amor , în spatele căruia stă o viață nenorocită de cocotă ! Adică , o fătucă amărâtă dintr-un fund de Franță , ajunsă pe la 1830 și ceva la Paris , s-a apucat de singura meserie pe care o știa , de prostituție care va să zică și , pricepându-se dumneaei foarte bine , a reușit să-și facă un nume în numai câțiva ani ; unul dintre adoratorii domnișoarei , s-a întâmplat să fie Dumas fiul (care nu a moștenit genialul talent al tatălui) , amorezat până peste urechi de mai sus numita ; respectiva , după o viață plină , a părăsit acestă lume în 1846 , la numai 22 de ani , bolnavă de (boala epocii) tuberculoză ; fiul monumentalului Dumas , cu durere în suflet , a lăsat posterității „Dama cu camelii”, pe baza căruia , un alt geniu al scrisului , adică Francesco Maria Piave , a transformat lacrimogena și chiar nițeluș indecenta poveste într-un libret de operă , ceea ce i-a prilejuit lui Verdi compunerea uneia dintre cele mai cantabile și frumoase muzici , muzică ce te farmecă și astăzi , după 160 de ani atât de tare , încât ... curtezana îți devine simpatică , ba cucoanele încă mai lăcrimează la sfârșitul poveștii , iar domnii simt un nod în gât !
Nu vă închipuiți că dacă FIUL le-ar veni cu așa podoabă la ușă , ar accepta-o , nici gând , dar atunci , pe moment , combinația dintre muzică și poveste are un efect uluitor !
Ei , asta este în mare povestea Rosei devenită Violetta Valery , cea răposată de tuberculoză (fiecare epocă , are boala ei : în „Love story” este cancerul , astăzi SIDA , etc , etc ... cine știe ce va fi pentru generația viitoare !) la mijlocul secolului XIX !
Opera , s-a cântat de atunci peste tot în lume , muzica este fredonată chiar și de oameni care nu știu de unde provine , Brindisi a devenit șlagăr ... ce să mai spunem , 80% sau mai mult din această muzică este faimoasă , așa că succesul unui spectacol cu „La Traviata” este aproape garantat , oriunde și oricând !
Asculți „Adio del passato”, asculți duetul Violetta Germont , asculți „Sempre libera”, asculți , asculți ... și parcă regreți eradicarea tuberculozei !
Este ?
Este !
Știind toate astea , să disecăm (că tot vorbim despre morți !) ce ne-a oferit opera din București !
Violetta , o interpretare onestă , cu „volum”, cu „tehnică”, dar fără vino'coa : adică una corectă dar seacă ! Diferențele dintre corect și plăcut se pot verifica ascultând cam așa ceva , sau așa ceva , chiar dacă nu sunt cele mai bune interpretări cunoscute (am ales intenționat o voce autohtonă) !
În completare , Alfredo bietul de el , fără prezență scenică , fără joc , încercând să fie în rând cu restul , a avut momente în care își căuta vocea , a fost de mai multe ori la un pas de penibil în „sforțarea” de a ține pasul ! Atât de rău , încât propunem ca atunci când se cântă cu această distribuție să se schimbe titlul operei din „Pierduta” în „Pierdutul” , din La Traviata în Il Traviat-ul ! Glumesc , desigur ...
Germont , corect , fără a dori să rupă inima târgului , s-a evidențiat prin lipsa de replică a ... concurenței !
Doctorul a cântat chiar ca un doctor ...
Baletul subțire și fără nerv , ne-a făcut să ne întrebăm dacă nu cumva la operă au întârziat salariile !
Două personaje însă , ne-au făcut să nu regretăm trei ceasuri consumate și ne-au mulțumit pe deplin : primul este corul , care și-a făcut numărul cum trebuie , folosind la maximum partitura ce cu larghețe i-a fost atribuită de „Pepino” și , cel de-al doilea este orchestra care , a interpretat foarte exact opera pe toată întinderea ei ! Bravo !
Vreau să cred că am nimerit o seară proastă (sper singura) și că în restul spectacolelor mă vor contrazice , astfel încât să mă văd nevoit să-mi cer scuze : îmi doresc asta din tot sufletul !
A propos : dacă aplauzi până-ți înroșești palmele (mai ales înainte de terminarea unei arii sau unui cor) , doar te prefaci , nu ești cu adevărat cunoscător !
Astăzi , când muzica s-a „democratizat” și „popularizat”, ar trebui să ascultăm câteva înregistrări diferite înainte de a avea păreri în sală !
Ω
Un amănunt , la prima vedere mărunt : s-ar putea corecta oare textul traducerii ? Prea multe litere mâncate pentru
Cu mare plăcere , ca întotdeauna , am mers la Operă să ascultăm/vedem Traviata : pentru cine nu știe , în spatele muzicii absolut splendide , stă un roman (lacrimogen) , în spatele căruia stă un amor , în spatele căruia stă o viață nenorocită de cocotă ! Adică , o fătucă amărâtă dintr-un fund de Franță , ajunsă pe la 1830 și ceva la Paris , s-a apucat de singura meserie pe care o știa , de prostituție care va să zică și , pricepându-se dumneaei foarte bine , a reușit să-și facă un nume în numai câțiva ani ; unul dintre adoratorii domnișoarei , s-a întâmplat să fie Dumas fiul (care nu a moștenit genialul talent al tatălui) , amorezat până peste urechi de mai sus numita ; respectiva , după o viață plină , a părăsit acestă lume în 1846 , la numai 22 de ani , bolnavă de (boala epocii) tuberculoză ; fiul monumentalului Dumas , cu durere în suflet , a lăsat posterității „Dama cu camelii”, pe baza căruia , un alt geniu al scrisului , adică Francesco Maria Piave , a transformat lacrimogena și chiar nițeluș indecenta poveste într-un libret de operă , ceea ce i-a prilejuit lui Verdi compunerea uneia dintre cele mai cantabile și frumoase muzici , muzică ce te farmecă și astăzi , după 160 de ani atât de tare , încât ... curtezana îți devine simpatică , ba cucoanele încă mai lăcrimează la sfârșitul poveștii , iar domnii simt un nod în gât !
Nu vă închipuiți că dacă FIUL le-ar veni cu așa podoabă la ușă , ar accepta-o , nici gând , dar atunci , pe moment , combinația dintre muzică și poveste are un efect uluitor !
Ei , asta este în mare povestea Rosei devenită Violetta Valery , cea răposată de tuberculoză (fiecare epocă , are boala ei : în „Love story” este cancerul , astăzi SIDA , etc , etc ... cine știe ce va fi pentru generația viitoare !) la mijlocul secolului XIX !
Opera , s-a cântat de atunci peste tot în lume , muzica este fredonată chiar și de oameni care nu știu de unde provine , Brindisi a devenit șlagăr ... ce să mai spunem , 80% sau mai mult din această muzică este faimoasă , așa că succesul unui spectacol cu „La Traviata” este aproape garantat , oriunde și oricând !
Asculți „Adio del passato”, asculți duetul Violetta Germont , asculți „Sempre libera”, asculți , asculți ... și parcă regreți eradicarea tuberculozei !
Este ?
Este !
Știind toate astea , să disecăm (că tot vorbim despre morți !) ce ne-a oferit opera din București !
Violetta , o interpretare onestă , cu „volum”, cu „tehnică”, dar fără vino'coa : adică una corectă dar seacă ! Diferențele dintre corect și plăcut se pot verifica ascultând cam așa ceva , sau așa ceva , chiar dacă nu sunt cele mai bune interpretări cunoscute (am ales intenționat o voce autohtonă) !
În completare , Alfredo bietul de el , fără prezență scenică , fără joc , încercând să fie în rând cu restul , a avut momente în care își căuta vocea , a fost de mai multe ori la un pas de penibil în „sforțarea” de a ține pasul ! Atât de rău , încât propunem ca atunci când se cântă cu această distribuție să se schimbe titlul operei din „Pierduta” în „Pierdutul” , din La Traviata în Il Traviat-ul ! Glumesc , desigur ...
Germont , corect , fără a dori să rupă inima târgului , s-a evidențiat prin lipsa de replică a ... concurenței !
Doctorul a cântat chiar ca un doctor ...
Baletul subțire și fără nerv , ne-a făcut să ne întrebăm dacă nu cumva la operă au întârziat salariile !
Două personaje însă , ne-au făcut să nu regretăm trei ceasuri consumate și ne-au mulțumit pe deplin : primul este corul , care și-a făcut numărul cum trebuie , folosind la maximum partitura ce cu larghețe i-a fost atribuită de „Pepino” și , cel de-al doilea este orchestra care , a interpretat foarte exact opera pe toată întinderea ei ! Bravo !
Vreau să cred că am nimerit o seară proastă (sper singura) și că în restul spectacolelor mă vor contrazice , astfel încât să mă văd nevoit să-mi cer scuze : îmi doresc asta din tot sufletul !
A propos : dacă aplauzi până-ți înroșești palmele (mai ales înainte de terminarea unei arii sau unui cor) , doar te prefaci , nu ești cu adevărat cunoscător !
Astăzi , când muzica s-a „democratizat” și „popularizat”, ar trebui să ascultăm câteva înregistrări diferite înainte de a avea păreri în sală !
Ω
Un amănunt , la prima vedere mărunt : s-ar putea corecta oare textul traducerii ? Prea multe litere mâncate pentru
OPERA NAȚIONALĂ !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu